Sunt ocupat

Sa ma dezvolt din punct de vedere personal. Si profesional.

Sa invat.

Sa cunosc oameni. Si apoi sa-i cunosc bine.

Cand discut. Si cand discut la telefon.

Cand scriu pe blog.

Cand citesc.

Cand caut ceva pe internet.

Cand iubesc.

Cand dorm.

Cand vad un film sau cand ascult vreo melodie care imi place.

Cand ma gandesc.

Cand joc fotbal.

Cand inventez ceva. Cand reinventez ceva (mai ales!).
____________________________________________

Sunt ocupat sa cuceresc lumea!!

Comunicarea organizationala

Mit sau realitate? Sau, altfel spus, cat de importanta este?

Va place fotbalul? Sau aveti macar idee despre ce presupune acest sport? E un sport in echipa.
Activitatile la locul de munca nu sunt cumva tot "sporturi" in echipa? Sa argumentam putin.

Cum crezi ca s-ar descruca o echipa daca n-ar avea antrenor sau ar avea un antrenor care nu le-ar spune celor din echipa ce sa faca, cum sa faca? Si cum crezi ca s-ar descurca aceasta echipa dar cei din cadrul echipei n-ar comunica intre ei?

Consider ca e evidenta contradictia intre o echipa ce are sarcini clar trasate si care are un antrenor ce o supervizeaza si intre o echipa ce nu are antrenor sau il are degeaba si ai carei membri nu comunica intre ei.

Insa o organizatie se poate compara cu o echipa de fotbal? Practic, un club de fotbal este tot o organizatie. Privind organizatia in sens generic, comparatia poate sta usor in picioare de la inceput pana la final.

Revenind insa la subiectul principal, consider ca ar fi foarte utila un studiu asupra organizatiilor. Si sa se precizeze motivele ce stau in spatele succesului, respectiv al esecului organizatiilor. Crezi ca acest aspect privind comunicarea organizationala ar fi in Top 3?

Daca da, de ce? Daca nu, de ce?

Teoria comunicarii (sa stii ce ai de facut, sa ti se comunice obiectivele, asteptarile, sa primesti feedback la orice actiune etc) sustine pe deplin raspunsul afirmativ.

Insa e de ajuns? Cine comunica de fapt? OAMENII.
Aceasta consider ca este cheia comunicarii organizationale. Nu strategii de zeci de pagini, rapoarte, analize si studii. Ci oamenii. Calitatea acestora. Implicarea acestora. Pasiunea acestora. Dorinta de a evolua ei insisi dar si organizatia.

Implementari

Nevoia de a controla intr-un mod total, de a gestiona cat mai flexibil baze de date care cuprind informatiile privind toate activitatile specifice unei organizatii a creat o piata diferita. Diferita atat in ceea ce priveste clientii, cat si cerintele acestora. Si, bineinteles, gradul de diferentiere a fost evident si in ceea ce priveste oferta.


Produsele la care m-am referit practic in primul paragraf sunt platformele software complexe de tip ERP (Enterprise Resource Planning). Sunt centrul de greutate al respectivei piete.


Voi argumenta in continuare cateva aspecte, avand in vedere experienta pe care am inceput sa o capat in cadrul companiei unde lucrez ca urmare a procesului de implementare a unei astfel de platforme software.


Primul aspect, esential si care de fapt reprezinta nucleul dezvoltarii acestor platforme, este reprezentat de faptul ca aceste platforme se bazeaza inca din faza de conceptie pe flexibilitate, pe adaptabilitate la activitatile fiecarui client.


Fiecare noua implementare este diferita de cele anterioare, din simplul fapt ca doua companii nu pot fi identice, indiferent de domeniu.


Se creeaza astfel o relatie in care, pe de o parte, este echipa de responsabili cu implementarea acestei platforme in cadrul companiei client, iar pe de cealalta parte este firma de consultanta (sau un departament special din cadrul producatorului sau vanzatorului platformei), care, prin propria sa echipa dedicata acestui proiect, este receptiva la cererile clientului si le traduce intr-un limbaj specific programatorilor, cei care muleaza practic aplicatia pe cerintele clientului.


Punctele critice, "fierbinti", sunt urmatoarele:

• echipa de management al proiectului sa abordeze corespunzator fiecare etapa a implementarii; un aspect esential il punctez ca fiind comunicarea in interiorul companiei client, comunicarea mesajelor, a obiectivelor intermediare si finale, inclusiv training-ul personalului implicat;
• serviciile de consultanta; acestea trebuie sa functioneze bidirectional (primesc feedback si ofera feedback).

Din punctul meu de vedere, problema cea mai mare este legata de echipa de project management din cadrul companiei client. Pentru ca:

• acele persoane sunt, in general, cei mai buni specialisti din cadrul companiei client pe fiecare domeniu al activitatii, insa nu sunt instruite in prealabil privind skill-urile de project management si se arde aceasta etapa de acumulare a unor concepte esentiale.
• echipa de project management nu e echilibrata prin cooptarea unor specialisti in resurse umane si in project management. E o echipa prea tehnica, prea rigida.
• in cazul experientei pe care am avut-o pana acum privind acest proces de implementare, optica a fost gresita de la inceput si s-a mizat pe faptul ca serviciile de consultanta inglobeaza si astfel de servicii specifice de consultanta de project management, ceea ce nu este adevarat. Serviciile de consultanta vizeaza doar optimizarea feedback-ului reciproc si implementarea cerintelor, implementare care in ultima faza inseamna programare.
• Se pierde din vedere comunicarea interna in cadrul companiei (de asemenea vorbesc prin prisma experientei acumulate). Nu lipseste partea de instruire privind noile aplicatii care vor functiona in cadrul platformei, ci comunicarea mesajelor organizationale, a viziunii privind implementarea respectivei platforme. Motivele nu sunt prea clar subliniate, avantajele de asemenea si apare o reticenta si o teama in cadrul organizatiei care incetineste lucrurile. Se poate ajunge inclusiv la ideea nociva cum ca noua platforma software va "fura" job-urile multora. Se acorda prea multa importantei problemelor tehnice si se neglijeaza comunicarea atat de esentiala in ceea ce priveste functionarea unei organizatii.
• Se ajunge in momente in care cei responsabili cu implementarea sunt ca niste orbi care merg pe intuneric. Din experimente in experimente se ajunge la solutii optime si aici intervin doua aspecte. Primul e pozitiv si asigura o experienta relevanta si consistenta participantilor la proiect, pentru ca invata din mers practic. Al doilea aspect e negativ pentru ca eficienta din punct de vedere al timpului consumat e foarte slaba. Neavand partea aceea de know-how, lucrurile se invata din mers intr-un mod chiar greoi uneori.

De ce consider ca este important ce am scris eu aici? Pentru ca implementarea unei astfel de platforme schimba o organizatie pentru totdeauna. Alt joc, alte reguli.

Si motivul principal privind aceasta implementare il reprezinta faptul ca se doreste atingerea unui nivel superior, maximizarea eficientei, optimizarea activitatilor.

Dar substratul acestei implementari e ca si oamenii trebuie sa fie pregatiti. Atat ca skill-uri pur tehnice, cat si ca viziune. Pentru ca aceasta implementare le schimba viata profesionala intr-un mod ireversibil.

Yes we can!!!

Stii ce putem face? Stii ce poti face? Cu adevarat? Se spune ca daca nu stii de ce esti in stare....incearca-te! Daca ar fi sa ti se indeplineasca o dorinta si atat, care ar fi aceea? Ti-ai dori bani, IQ de 200, ti-ai dori sa devii rege, sa fii noul Balon de Aur, noul Kasparov, noul Obama sau...ti-ai dori sa fii doar tu, plin de incredere, gata sa cuceresti lumea usor-usor?

"Fericirea e sa stii sa iti doresti ceea ce ai deja" Sf. Augustin

Conceptul de fericire este unul dintre cele mai delicate concepte in ziua de azi. De ce? Pentru ca avem parte de o diversitate asa de mare de modele si posibilitati de a trai, care ne sunt "servite" prin intermediul mass-media in diversele forme de promovare (inclusiv online), incat ajungem sa nu stim exact ce ne mai dorim de fapt. Advertising-ul ne deseneaza fericirea in diverse moduri si noi urmarim orbeste aceste asa-zise idealuri.


Avem nevoie cu adevarat de masini scumpe? Sau sa ne facem rate sa ne schimbam mobila la 2-3 ani? Sau electrocasnicele? Avem nevoie intotdeauna de plasme cu diagonale asa mari? Sau ne dorim cu adevarat sa aparem in CanCan-uri sa avem tendinta sa credem ca suntem si noi vedete?


Ce avem de fapt marea majoritate dintre noi? Vieti obisnuite, cariere in desfasurare care se pot dezvolta frumos dupa ani de zile de perseverenta si ambitie. Avem relatii in care putem investi tot ce avem noi mai bun fara sa ne tenteze "ambalajele" alea bune doar de rating. Avem ocazia sa ne facem prieteni, sa ne alegem apoi prietenii, sa ne plimbam in alte zone fara sa sta neaparat la 3-4-5 stele, sa urcam pe munti sa admiram privelistea, sa citim carti bune, sa scriem, sa ascultam ce muzica ne place, sa mancam uneori cate o prajitura in vreo cofetarie, alteori sa mancam cartofi prajiti intr-un loc nou, sa vizitam muzee, sa petrecem cateodata in vreun club fara sa avem alcoolemie de ordinul zecilor.


Avem ocazia sa avem o viata obisnuita, cu bune si rele, cu limite pe care le putem depasi constant, usor-usor, ca sa reusim sa ne construim putin cate putin viata care ne place. "Fericirea este un etern santier in lucru" Ioan Daniel Teompa


Suntem nefericiti de multe ori pentru ca asa alegem sa fim, nu pentru ca am avea motive reale. Nu cumva celebrul citat "Gandesc deci exist" poate fi parafrazat "Am spirit deci exist"?

2009

Ne imaginam ca va fi altfel. Sau nu ne mai imaginam nimic. Avem o energie enorma in noi. Sau am obosit de mult. Asteptam minuni. Sau le cream singuri. Pentru ca minunile...noi suntem!!

Avem planuri. Sau nu avem. Avem idealuri. Sau le-am pierdut de mult.
Putem gasi 2009 motive ca sa reusim sau 2009 scuze ca sa nu reusim. Tu ce alegi?

Dincolo de conjuncturile specifice fiecaruia in parte, exista mai mult sau mai putin libertatea de a alege. Dar exista!
Cu ce ganduri vrei sa te delectezi fix peste 1 an? Cu ce amintiri despre 2009?
Eu vreau sa lupt. Pentru dezvoltarea personala si profesionala continua. Si imi voi purta razboaiele departe de ochii lumii. O sa reusesc in 2009? Voi trage linie peste fix 1 an, insa stiu ca cele mai multe lucruri o sa le invat pe parcurs. Sau, cel putin, voi avea ocazia sa invat.

Lumea se schimba

Si noi ne schimbam. Mai degraba "devenim" decat "suntem". Insa ce ar trebui sa facem? Sa ne schimbam in directia in care merg lucrurile sau dimpotriva sa ne alegem alta cale, mai neconventionala poate? Indiferent ce varianta am alege, e evident faptul ca trebuie sa intelegem aceste doua variante, ceea ce implica, ceea ce inseamna, ce perspective ofera, si nu in ultimul rand ce personalitate avem si ce dorim de la viata. Adica sa avem pareri conturate, ce pot fi argumentate.


Schimbarea...implica un aspect delicat. "Inainte de a-ti schimba parerea asigura-te ca ai deja una!"spunea un anume Albert Brie. Insa multi suntem superficiali. Moi, fara a gandi incotro ne indreptam. Diversitatea aceea haotica ne face sa ne pierdem busola.

Incertitudinile guverneaza viata politica, sociala, economica, chiar si pe cea culturala, toate acestea privite la nivel general, mondial. Lumea nu se va schimba pentru ca Obama a fost ales sa fie presedintele SUA. E mai degraba invers, si anume ca Obama a fost ales pentru ca lumea se schimba. Si se va schimba.

Se anunta o geopolitica multipolara, conturata clar peste 15-20 de ani. India, China, se pare ca au inceput sa cucereasca lumea usor dar sigur. La nivel putin mai spiritual,se poate spune ca intotdeauna au fost doua tabere: Occidentul vs. Orientul. Daca Occidentul a fost in prim plan mai mereu, se pare ca lucrurile se vor inversa. Sau cel putin, se presupune.

Aspectele multipolare nu tin numai de geopolitica. Ci si de viata sociala si culturala. Spiritul poate va ajunge sa fie cel mai de pret bun in ceea ce priveste omul ca si persoana. Viziunea personala, strategiile personale, modul cum fiecare isi deseneaza viata.

Poate ca ne trebuie alte teluri decat cele pe care le stiam pana acum.

Ce anume e nevoie sa schimbam? Nu cumva am ajuns aproape de "falimentul" societatii, dar societatea privita in forma actuala? "Nu poti schimba destinatia peste noapte dar iti poti schimba directia" spunea Jim Rohn.

Lumea se schimba pentru ca noi ne schimbam sau noi ne schimbam pentru ca si lumea se schimba?

"Ironia este oxigenul omului de spirit" Vasile Ghica

Cati dintre noi stiu sa fie ironici? In adevaratul sens al cuvantului. Daca ironia ar trebui sa fie o arta, caterinca de zi de zi de care avem parte ce e de fapt? Am citit un citat spus de un anume Steven Wright despre care eu am parerea ca poate exprima intr-un mod original exact diferenta dintre ironie si caterinca "Este o diferenta foarte mica intre a pescui si a sta pur si simplu pe mal ca un idiot".


Nu stim si nu asta ar fi marea problema, ci mai ales faptul ca nu invatam. Ca nu vrem. Ca nu ne deschidem mintea.


Ne plafonam ca societate. Ne pierdem in clisee. Ne-am pierdut de mult viziunea. Cati dintre cei care au votat au avut argumente clare prin care sa-si sustina optiunile? Asta ca simplu exemplu despre mentalitate. Am intrat intr-un cerc vicios.

Deci cum putem rezolva problema asta de geometrie? Oameni cu cap patrat intra intr-un cerc vicios. In televiziune parca ar fi oameni angajati de pe la gogoserii. Altfel nu-mi explic de ce se vand atatea gogosi la tv fara sa fie neaparat ora de teleshopping. Insa peste tot ambalaje. Ambalaje frumoase, atent studiate, dar ambalaje goale practic. Si sunt atat de multe astfel de "ambalaje" la tv de parca ar fi ghena de gunoi corespunzatoare ambalajelor.

Intrati intr-o librarie si cautati o carte ca s-o cumparati. Aveti toate sansele sa cumparati coperti nu carti. Iar reclamele sunt bizare, cel putin din cate am vazut eu. Daca vreau sa mananc o ciocolata ar trebui sa-mi fie frica de leul ala feroce ce poate sa apara de oriunde? Sau daca vreau sa beau un suc ar trebui sa sar pe blocuri?

Vreau sa cumpar un cuptor cu microunde insa acesta e promovat avand o tipa fotomodel langa el. Pai eu il cumpar ca sa incalzesc ceva mancare, nu stiam ca pot sa "incalzesc" si tipele cu el. Era cumva tipa bronzata? Sper ca nu s-a bronzat la microunde...Acum am inteles de ce totusi tipa asta nu tine cuptorul in brate. E prea greu, nu-i asa? Si ea asa slabuta...daca ar pune o tipa mai plinuta ar scadea vanzarile...Iar vinul...e promovat mai nou de parca ar fi produsul premium al sex-shop-urilor. Bineinteles acela rosu. Pai sa promoveze in aceeasi nota si tirbusoanele. Posibil slogan "Tirbusonul - pentru senzatii extreme". In schimb cafeaua ajuta la personal rebranding. Bem cafea si ne schimbam instantaneu. Pai daca beau cafea de 2-3 ori pe zi, inseamna ca seara am deja personalitate multipla.

Exemplele pot sa continue dupa ce ma mai uit la tv data viitoare. O sa-mi iau un carnetel special pentru reclame interesante. Si din post in post va incepe "aventura". Deocamdata insa,
ma amuz. Uneori. Insa e serioasa problema. Viata de zi cu zi parca a ajuns doar o caterinca ieftina, superficiala, bizara, banala...Ca in citatul de mai sus, stam pe mal...si admiram pescarii care ne arata diverse moduri "spectaculoase" de pescuit. Insa nu cumva noi suntem cei pescuiti?? Ne lasam suciti de promovarea asta incredibila. Ne-am pierdut de mult valorile si acum....acum ne vinde tv-ul iluzii...E un vers "suntem sclavi care si-au cumparat stapan"...

Nu in ultimul rand, recomand o carte (nu o coperta): Francois Brune "Fericirea ca obligatie".

2008

Aproape s-a terminat. Insa cum a fost acest an? Cati oameni atatia ani diferiti...pentru ca acest an a fost diferit pentru fiecare. Pentru tine cum a fost de fapt?

2008 a fost pentru mine inainte de toate anul inceputului carierei profesionale. S-a incheiat o etapa si a inceput alta.

Am inceput undeva la baza partiei de schi de la Straja. Am continuat cu interviuri pe la Bucuresti, cu participarea la o conferinta internationala la Timisoara, licenta a trecut parca prea usor si curand a urmat angajarea. In continuare, in paralel cu job-ul meu am inceput o colaborare. Asta ca sa dau reperele principale ale acestui an.

Si probabil ca il voi incheia in acelasi loc in care am inceput. Cerc vicios? In niciun caz NU.
Au fost momente de orice fel. Esecuri, succese. Munca, timp pierdut. Drumuri.
Insa, consider ca m-am schimbat mult de tot. De fapt, am inceput sa ma schimb mult de tot. Pentru ca de fapt te schimba multe lucruri. Sa ai vise si sa le pui in aplicare, adica sa ai initiativa sa trimiti e-mail-uri la multe firme si din aceste firme sa-ti raspunda o parte, care te cheama la interviuri. Interviuri in urma carora obtii job-uri. Chiar daca le refuzi la un moment dat, prinzi incredere in tine. Si-ti deschizi mult mintea. Iti finisezi putin atitudinea. Te schimbi. Sa ajungi sus pe munti iar te schimba. Drumul, efortul acela, apoi privelistea....astea toate lasa urme. Nu mai esti la fel. Vrei sa ajungi mereu sus. Apoi si mai sus. Mult mai sus.
Dar, mai ales, singura persoana care te poate schimba esti tu. Restul, tot ce e in jurul tau, sunt eventual doar motive. Simple motive.

2008 a fost cum a fost pentru mine pentru ca asa am ales eu sa fie. As da timpul inapoi? Categoric NU. Cu bune si cu rele, mergem inainte. Puteam mai mult? La cum gandesc lucrurile acum, puteam mult mai mult. Si cu asta cred ca am aflat cum o sa fie 2009 pentru mine.

90

Am vrea sa schimbam ceva in bine. Dar nu stim intotdeauna de unde am pornit. Sau unde vrem sa ajungem. Ne incanta modalitatile de promovare a valorilor si culturilor specifice, modalitati care sunt folosite in cadrul altor societati. In ceea ce ne priveste insa, noi cum ne promovam?

Aniversarea Marii Uniri se intampla sa fie in contextul unei Mari Crize. Si nu ma refer numai la criza economica. Ci si la o criza de atitudine, de mentalitate sanatoasa. Am asteptat ziua aceasta mai degraba prin prisma faptului ca avem liber marea majoritate dintre noi. Dar maine vom uita.

90 insa nu e ultimul minut al vreunui meci. De fapt, totul e mai mult decat un meci. Mult mai mult.

Pana la urma, viitorul trebuie sa insemne o alta optica. Pentru ca multi asteapta doar fluierul de final. Au obosit de mult.

Planificarea Carierei

Tu ti-ai planificat cariera? Te gandesti sa-ti planifici cariera? Sau doresti doar un "servici' " bun? Tine de mentalitatea fiecaruia sa puna astfel de probleme si sa se orienteze ulterior. Cat despre planificarea carierei, trebuie sa intelegem exact cei doi termeni ai expresiei.

• Ce este planificarea? Reprezinta stabilirea etapelor si a obiectivelor intermediare si finale. Este strategia detaliata. Lantul este urmatorul Viziune -> Strategie -> Planificare.
• Ce este cariera? Reprezinta traseul profesional, incepand cu primul job si continuand pana la ultimul job. Ideal este sa fie o evolutie consistenta.

Cand consideri ca ar trebui sa inceapa acest proces de planificare? La absolvirea gimnaziului, a liceului sau la absolvirea studiilor superioare? Sau chiar ulterior? Cu cat mai devreme cu atat mai bine e partial adevarat. De ce doar partial? Pentru ca la absolvirea gimnaziului sa consideram ca avem aptitudini pentru domenii tehnice, avand rezultate bune (rezultate faptice nu scriptice) la matematica si fizica sa zicem, insa la absolvirea liceului sa se dovedeasca faptul ca avem un real talent pentru comunicarea scrisa, deci oportunitatea unei eventuale cariere in jurnalism.

Pe de alta parte insa, putem invata foarte bine si pe parcurs. Iar din conjunctura in conjunctura, mai ales ca globalizarea si mediul actual impun o dinamica accentuata, putem sa ajungem in situatii total imprevizibile, dar pozitive pentru noi insine.

Ce este bine sa facem deci? Care consideri ca trebuie sa fie calitatile esentiale, necesare unei planificari optime? Eu consider ca este cel mai important sa dam dovada de ceea ce eu numesc F+F -->Flexibilitate Ferma. De ce ferma? Pentru ca o flexibilitate superficiala, o schimbare brusca de atitudine si adoptarea rapida a unor idei noi fara a le intelege in prealabil poate conduce la rezultate dezastruoase pe termen mediu si lung. Ar fi ca si situatia unui marinar care nu stie incotro sa se indrepte exact si se ia doar dupa cum bate vantul.

Cum dam dovada de flexibilitate? Cum ne cream o mentalitate bazata pe o flexibilitate ferma? In mod cert, nu exista retete universale, deci nu exista solutii unice. La nivel general, de ansamblu, totul porneste de la tatonarea mai multor directii. Prin experimentare, prin studiu. Prin intrebari, prin raspunsuri. Prin citit, prin cautat. Putem sa-i spunem generic un mod de a ne deschide mintea pas cu pas. Prin activitati diverse, din diverse domenii, putem sa ne formam imagini de ansamblu referitoare la respectivele domenii.

Astfel, putem observa la un moment dat doua aspecte esentiale:

• ce anume ni se potriveste
• si ce anume ne place.

In concluzie, ce inseamna mai exact planificarea carierei? E un joc serios, complex si de lunga durata, prin intermediul caruia ne formam aptitudini si mentalitati care, pe masura ce etapele sunt arse, ne conduc pe propriul drum profesional ce se contureaza pas cu pas.

Tu unde vrei sa ajungi din punct de vedere profesional? Ce anume faci pentru idealurile tale profesionale? Si nu in ultimul rand, prevezi o schimbare pe viitor? Daca nu, de ce? Daca da, esti pregatit pentru respetiva schimbare?

Directii

Unde vrei sa ajungi? Cum te vezi peste "x" ani? Ce inseamna succesul pentru tine? Daca nu ai raspunsuri clare la aceste intrebari ai o problema. Daca nu ai nicio reactie, niciun raspuns, ai o problema foarte mare. Iti lipseste viziunea. Dar ce e viziunea de fapt? Eu consider ca e varful aisberg-ului. Insa acest varf e partea vizibila, e doar o mica parte in comparatie cu ceea ce este sub, ceea ce nu se vede. Pentru ca viziunea ascunde in adancuri mentalitati, experiente, vise, idei, succese, esecuri...ascunde atat viata pe care ai trait-o cat si cea pe care o vei trai in continuare.
Viziunea traseaza drumuri invizibile pe care insa e foarte probabil sa le parcurgi. Depinde ce strategii sunt in continuarea acestei viziuni. Apoi, depinde ce eforturi sunt facute in sprijinul respectivelor strategii. Pentru ca in final, sa conteze ce rezultate sunt obtinute ca urmare a eforturilor depuse.
Diferenta e ca pentru multi asta e doar lantul slabiciunilor, iar pentru altii e un efect de domino pozitiv, o energie unica ce face ca lucrurile sa se miste.
Pana la urma, tu ce viziune ai? Si, mai ales, ce viziune vrei sa ai?

Am cerut

• Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pt a ma face puternic;
• Am cerut intelepciune si viata mi-a dat probleme ca sa le pot rezolva;
• Am cerut sa pot sa zbor si viata mi-a dat obstacole ca sa le pot depasi;
• Am cerut iubire si viata mi-a dat oameni pe care sa-i ajut in problemele lor;
• Am cerut favoruri si viata mi-a dat potential;
• Am cerut sanse si oportunitati si viata m-a invatat sa mi le creez singur;
• Am cerut liniste si viata mi-a dat agitatie ca sa caut eu apoi momentele de liniste;
• Am cerut agitatie si viata mi-a dat momente de liniste ca sa inteleg ce inseamna pentru mine agitatia;
• Am cerut oameni de calitate in jurul meu si viata mi-a dat toate tipurile de caractere ale oamenilor ca sa invat sa-i deosebesc;
• Am cerut inteligenta si viata mi-a deschis ochii;

Nu am primit nimic din ce am vrut, dar am primit tot ce aveam nevoie. Traieste-ti viata fara frica, ataca obstacolele din calea ta si demonstreaza-ti tie ca le poti depasi.

"Toti capătă ceea ce caută până la urmă, dar nu le place întotdeuna" C.S. Lewis

Cautam. Ne caracterizeaza acest lucru. Si e si normal, psihologic vorbind trebuie sa ne descoperim personalitatea. Sa aflam ce ne place si ce nu, ce ni se potriveste si ce nu. Apoi sa ne redescoperim. Trebuie sa avem conflicte, esecuri, succese. Trebuie sa iubim, sa uram, sa construim, sa distrugem.
Insa cine directioneaza acest efort al cautarii? Reusim noi mereu sa construim viziunea necesara ca sa ne conturam pas cu pas drumul dezvoltarii personale si profesionale? Sau ne lasam purtati de vant in directii bizare uneori?
"Ai grija ce-ti doresti pentru ca se poate implini" suna cu o aroma de fatalitate alt citat. Pentru ca se refera exact la aceia care nu constientizeaza suficient incotro sa indrepte lanterna cand cauta.
La urma urmei, tu ce anume cauti de fapt? Stii ce inseamna ceea ce vrei tu?

Nu e de ajuns

Nu e de ajuns sa vrei. Trebuie sa si faci ceva.
Nu e de ajuns sa faci ceva. Trebuie sa faci mai multe.
Nu e de ajuns sa faci mai multe. Trebuie sa faci si mai multe.
Nu e de ajuns sa faci si mai multe. Trebuie sa faci totul.
Nu e de ajuns sa faci totul. Trebuie sa obtii si rezultate.
Nu e de ajuns sa obtii si rezultate. Trebuie sa obtii rezultatele dorite.
Nu e de ajuns sa obtii rezultatele dorite. Trebuie sa pornesti alt proiect.
Nu e de ajuns sa pornesti alt proiect. Trebuie sa fie unul din visele tale.
Nu e de ajuns sa fie unul din visele tale. Trebuie sa visezi in continuare.
Nu e de ajuns sa visezi in continuare. Trebuie sa crezi foarte mult in visele tale.

Cred atat de mult in visele mele incat am ajuns sa nu fie de ajuns tot ceea ce fac.

"Chiar daca esti sigur ca poti sa faci un lucru sau ca nu poti sa-l faci,ai dreptate" H. Ford

• Credem ca putem reusi. Si avem dreptate.
• Credem ca totul e o competitie continua. Si devenim competitivi.
• Credem ca vom putea evolua. Si evoluam continuu.
• Credem ca viata e grea. Si viata devine dificila.
• Credem ca sunt prea multe bariere. Si ne limitam.
• Credem ca putem cuceri lumea. Si reusim.
• Credem ca nu vom mai putea iubi niciodata. Si nu ne mai indragostim deloc.
• Credem ca nu sunt oportunitati. Si nu mai cautam.
• Credem ca undeva acolo, departe, putem ajunge. Si incepem sa parcurgem drumul.
• Credem in noi. Si se ajunge sa creada si altii in noi.
• Nu mai credem in noi. Si ajungem sa nu mai credem nici in altii.
• Credem ca totul e o competitie continua. Si ne lasam dati la o parte pentru ca nu putem avea o mentalitate corespunzatoare.
• Credem ca nu putem reusi. Si avem dreptate.

"Ai castigat, continua; n-ai castigat, continua!!!" Ivan Patzaichin

Sustin atitudinea

Despre motto-uri, retete si dezvoltare personala

Tu ai vreun motto? De ce? Dupa ce te ghidezi de fapt in ceea ce faci? Care crezi ca e rolul unui motto? Eu am avut de mult timp motto-uri. Le-am mai schimbat, am cautat deseori ca in cateva cuvinte sa concentrez cat mai multa intelepciune si viziune si...si...si... Practic, am cautat retete. Am considerat ca TREBUIE sa am un motto. Ca si cum vroiam sa fac un rebranding personal si sa ma prezint in fata celorlalti dar si in fata mea drept o persoana care are un motto. Nu stiam prea bine de ce, nu puteam sa argumentez prea coerent, dar stiam ca vreau sa-mi gasesc un motto. Si am gasit destule (nu-i asa ca cine cauta gaseste?) Care de care mai interesante si mai placute cand le citeam. Imi alegeam un motto dar, dupa un timp, nu-mi mai placea. Ceva se intampla. Si cautam mai departe. Gaseam alt motto, apoi trecea iar o perioada si cautam altceva.

La un moment dat, s-a intamplat ceva. Probabil ca incepusem sa ma maturizez si mi s-a parut clar motivul pentru care eu nu-mi gaseam un motto de care sa zic ca e perfect. Eu incercam sa copiez atitudinile altora. Cautam vorbe spuse de altii, dar spuse din punctul lor de vedere. Lipsea esentialul din acele motto-uri, si anume cum gandesc eu de fapt. Practic, nu ma reprezentau. A urmat bineinteles o perioada in care incercam sa ma intuiesc pe mine. Sa ma cunosc pe mine insumi. Atunci am inceput sa realizez ca de fapt nu exista retete universale. Fiecare e unic prin felul sau de a fi, fiecare trece prin conjuncturi distincte mai mult sau mai putin, are anumiti oameni in jurul sau, anumite oportunitati si, in ultima instanta, fiecare are o anumita experienta si o anumita mentalitate. Si automat, fiecare are propria viziune.

Aici am gasit punctul de plecare privind motto-ul care urma sa ma reprezinte. Viziunea mea. Cum gandesc eu lucrurile. Care e experienta mea, ce am invatat, ce puteam sa mai invat, ce voi putea invata si, mai ales, cum voi putea invata si mai bine.

Initial, am considerat ca asta ma reprezinta si anume "Invat mereu". Dar probabil ca o anumita curiozitate m-a facut sa incerc sa sap si mai adanc. Cred ca intuiam eu ceva. V-a impresionat vreodata cum asa de putina esenta poate aroma asa mult? Mie mi se pare ceva deosebit, plin de subtilitati. De aceea ma atrage uneori arta gatitului. Nu cumva arta aceasta a gatitului este arta de a inventa retete noi si originale? Retete deosebite care sa uimeasca, retete care cuceresc intr-o clipa. Si cuceresc definitiv. Nu exista retete universale dar exista potentialul enorm de a inventa. De a reinventa. De a cuceri.

Cautam si inca mai caut anumite ingrediente pentru reteta mea.

Mi-am dat seama cum pot sa invat cel mai bine. Sa fac ceva si apoi sa-l perfectionez in timp. Sa ma joc, sa caut, sa analizez, sa gresesc, sa ma ambitionez, sa fac, sa aplic ce am invatat ca sa invat si mai bine.

Un motto trebuie sa reprezinte o viziune. Viziunea ta. Viziunea mea. Nu conteaza cate cuvinte are. Conteaza ce e in spate. Toate motto-urile pot suna a clisee pentru altii, insa e important doar cum suna pentru noi.

Eu construiesc mereu. Mai am pana sa construiesc zgarie-nori, am inceput cu castele de nisip si cu drumuri neasfaltate care nu stiu inca unde vor duce. Si ma uit in urma, drumul e plin de gropi, dar e drumul meu. La inceput nici nu stiam cum sa incep. Insa am inceput sa invat sa construiesc cu incredere. Sa pun pasiune. Iar ca sa pun pasiune, trebuie sa o gasesc undeva aici in sinea mea. Si caut. Ca sa stiu cum sa caut, ma educ.

Despre lampi care lumineaza altfel

If you were walking along the beach and you found a magic lamp in the sand, picked it up, rubbed it, and a genie popped out, and that genie said to you: “I am going to give you one big wish. I am going to allow you to do anything with your life that you choose to do,” would you look that genie right in the eye and say, “Genie, get back in that lamp, because I’m already doing it!” ?

(preluat de pe http://www.andreirosca.bookblog.ro/)

Ca sa raspund indirect la intrebarea respectiva, consider ca cel mai nepotrivit lucru care ar putea sa mi se intample acum ar fi sa castig la Loto.

"Un profesor e ca un vanzator, te vinde pe tine tie"

Unul din punctele de plecare in privinta lipsei aptitudinilor si a mentalitatilor sanatoase a noilor angajati il constituie sistemul de invatamant universitar. Sa fiu putin poetic, “ucide spiritul”. Practic, lucrurile nu sunt deloc corelate. Nu exista un sistem de invatamant adaptat la cerintele actuale ale angajatorilor dar si ale studentilor, nu exista un management al informatiilor, nu e mentalitatea pe baza de proiecte individuale, nu se face o cercetare reala ci, in general, se face doar "copiere", creativitatea, initiativa nu sunt incurajata. Se pune mai mult accent pe a memora decat pe a gandi. Practica lipseste. Nu vi se pare ca este un sistem in care marea majoritate se complace in superficialitate si mediocritate, mediocritate de altfel mult sub nivelul totusi decent de mediocritate?

Astfel, proiectele pe care eu le consider necesare sunt cele privind managementul sistemului universitar de invatamant. De exemplu un aspect care mie, cel putin, mi se pare important este ca cei din conducerea facultatilor nu sunt manageri ca si formare profesionala. Sunt profesori care ajung in conducere in urma unor conjuncturi.

Trebuie deci implementat un model de management in sistemul universitar. Un management modern. Insa, reversul medaliei, cu siguranta ca un astfel de sistem de management va avea de infruntat o gramada de probleme foarte mari, in primul rand mentalitatile din sistem, rigiditatea sistemului practic. Sa fac o mica paranteza, sistemul de invatamant se aseamana cu Jurassic Park, in rolurile principale sunt multi dinozauri, insa de data aceasta nu mai e un thriller, e o drama. Studii s-au mai facut, insa abordarea a fost clasica “observam, spunem care sunt problemele in mare insa nu facem nimic practic”.

Lucrurile nu trebuie confundate, masurile trebuie luate la nivel politic sau organizatoric, insa eu ma refer strict la un model de management in sistemul universitar care sa poata fi creat pe baza unor studii aprofundate, a unor colaborari si a unor exemple ale unor institutii.
Nu cumva persoanele din conducerea universitatilor au nevoie de o alta formare, de o alta optica, au nevoie de consultanta personalizata pentru nevoile si specificul activitatii lor?
La un moment dar, intr-un film destul de nou, Lions for lambs, un profesor ii spune celui mai promitator student al sau ceva de genul “un profesor e ca un vanzator, te vinde pe tine tie”.