Tu ai vreun motto? De ce? Dupa ce te ghidezi de fapt in ceea ce faci? Care crezi ca e rolul unui motto? Eu am avut de mult timp motto-uri. Le-am mai schimbat, am cautat deseori ca in cateva cuvinte sa concentrez cat mai multa intelepciune si viziune si...si...si... Practic, am cautat retete. Am considerat ca TREBUIE sa am un motto. Ca si cum vroiam sa fac un rebranding personal si sa ma prezint in fata celorlalti dar si in fata mea drept o persoana care are un motto. Nu stiam prea bine de ce, nu puteam sa argumentez prea coerent, dar stiam ca vreau sa-mi gasesc un motto. Si am gasit destule (nu-i asa ca cine cauta gaseste?) Care de care mai interesante si mai placute cand le citeam. Imi alegeam un motto dar, dupa un timp, nu-mi mai placea. Ceva se intampla. Si cautam mai departe. Gaseam alt motto, apoi trecea iar o perioada si cautam altceva.
La un moment dat, s-a intamplat ceva. Probabil ca incepusem sa ma maturizez si mi s-a parut clar motivul pentru care eu nu-mi gaseam un motto de care sa zic ca e perfect. Eu incercam sa copiez atitudinile altora. Cautam vorbe spuse de altii, dar spuse din punctul lor de vedere. Lipsea esentialul din acele motto-uri, si anume cum gandesc eu de fapt. Practic, nu ma reprezentau. A urmat bineinteles o perioada in care incercam sa ma intuiesc pe mine. Sa ma cunosc pe mine insumi. Atunci am inceput sa realizez ca de fapt nu exista retete universale. Fiecare e unic prin felul sau de a fi, fiecare trece prin conjuncturi distincte mai mult sau mai putin, are anumiti oameni in jurul sau, anumite oportunitati si, in ultima instanta, fiecare are o anumita experienta si o anumita mentalitate. Si automat, fiecare are propria viziune.
Aici am gasit punctul de plecare privind motto-ul care urma sa ma reprezinte. Viziunea mea. Cum gandesc eu lucrurile. Care e experienta mea, ce am invatat, ce puteam sa mai invat, ce voi putea invata si, mai ales, cum voi putea invata si mai bine.
Initial, am considerat ca asta ma reprezinta si anume "Invat mereu". Dar probabil ca o anumita curiozitate m-a facut sa incerc sa sap si mai adanc. Cred ca intuiam eu ceva. V-a impresionat vreodata cum asa de putina esenta poate aroma asa mult? Mie mi se pare ceva deosebit, plin de subtilitati. De aceea ma atrage uneori arta gatitului. Nu cumva arta aceasta a gatitului este arta de a inventa retete noi si originale? Retete deosebite care sa uimeasca, retete care cuceresc intr-o clipa. Si cuceresc definitiv. Nu exista retete universale dar exista potentialul enorm de a inventa. De a reinventa. De a cuceri.
Cautam si inca mai caut anumite ingrediente pentru reteta mea.
Mi-am dat seama cum pot sa invat cel mai bine. Sa fac ceva si apoi sa-l perfectionez in timp. Sa ma joc, sa caut, sa analizez, sa gresesc, sa ma ambitionez, sa fac, sa aplic ce am invatat ca sa invat si mai bine.
Un motto trebuie sa reprezinte o viziune. Viziunea ta. Viziunea mea. Nu conteaza cate cuvinte are. Conteaza ce e in spate. Toate motto-urile pot suna a clisee pentru altii, insa e important doar cum suna pentru noi.
Eu construiesc mereu. Mai am pana sa construiesc zgarie-nori, am inceput cu castele de nisip si cu drumuri neasfaltate care nu stiu inca unde vor duce. Si ma uit in urma, drumul e plin de gropi, dar e drumul meu. La inceput nici nu stiam cum sa incep. Insa am inceput sa invat sa construiesc cu incredere. Sa pun pasiune. Iar ca sa pun pasiune, trebuie sa o gasesc undeva aici in sinea mea. Si caut. Ca sa stiu cum sa caut, ma educ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu