Slabiciunile

In ultima vreme cel putin, avem ocazia mereu sa ne aratam fel si fel de slabiciuni. Si de fapt nu avem incotro. Pentru ca viata noastra, viata asta moderna, e in asa fel incat limitele noastre par mai evidente ca oricand. Si astfel apar si slabiciunile. Probabil ca cineva foarte atent la aceste aspecte dar si foarte rabdator poate scrie o carte despre acest subiect. Insa nu ar fi o carte gen "10 pasi ca sa obtii succesul",sau "Cum sa faci sa devii o persoana cu influenta" etc. Pentru ca astfel de carti se bazeaza exact pe slabiciunile noastre, pe complexele pe care le creeaza insasi societatea prin diversitatea de modele pe care le promoveaza. Si sunt atatea modele, atatea mesaje promovate, atatea atitudini in viata de zi cu zi de care ne lovim, pe care le observam vrand nevrand incat lucrul acesta ne dezorienteaza. Si dam dovada de atatea slabiciuni, din toate punctele de vedere, de la religie la prejudecati privind sexul, de la sentimente confuze la extremism bizar dar si feroce. Cu adevarat ca ultimele decenii dar si urmatoarele constituie un adevarat test de maturitate pt noi oamenii.
Vrem sa parem cat mai puternici, sa aratam ca ne maturizam, incercam sa dezvoltam liderul din fiecare ca sa schimbam lumea, punem prea multa baza pe aspectul financiar dar astea nu sunt decat aparente care ascund multa confuzie, neliniste in cazul multor persoane...ca si cum am alerga printre zei fara sa stim la care sa ne inchinam...Si una dintre cele mai mari slabiciuni e ca de multe ori uitam de noi, de ceea ce ni se potriveste, de ceea ce ne dorim, de ceea ce ar trebui cu adevarat sa facem. Ritmul vietii e atat de alert, incat alergam dupa fel si fel de iluzii, dar parca fugim de noi insine. E timpul sa ne regasim, sa ne construim identitatea cum trebuie, nu din reclame sau din replici din filme ori versuri din videoclipuri. Sa fim responsabili!!

Revin

Revin dupa...nu fac calculul, insa a trecut mult timp de cand nu am mai scris pe vreun blog. Acesta e noul meu blog, am preluat de pe vechiul blog ce am considerat ca era mai reprezentativ si ce mi-a placut mie in mod deosebit. Acest blog vreau sa fie in continuare o reflectare a gandurilor si parerilor mele si nu un pretendent la pozitii fruntase in diverse clasamente ale blog-urilor.
Revin de asemenea asupra unei placeri pe care vreau sa o conturez cat mai bine in anii urmatori si anume faptul ca imi place sa scriu. Motivatia e una clara pentru mine: vreau sa ma dezvolt mereu, continuu, sa trec prin toate etapele ca sa ajung sa pot sa-mi exprim punctele de vedere clar.
Revin pentru ca vreau sa caut in continuare evolutia continua, sa caut atitudinea constructiva si pozitiva. Si cred ca e o singura solutie, si anume sa pornesc de aici si de acum si sa ma maturizez cu fiecare ocazie, sa fac din fiecare lucru mai marunt sau mai important o oportunitate ca sa invat si apoi sa aplic ce am invatat ca sa invat si mai bine.
Revin asupra unui citat pe care l-am citit mai demult:"Daca eu am un leu, altcineva are tot un leu si facem schimb, la sfarsit fiecare vom avea tot un leu. Dar daca eu am o idee, fac schimb cu cineva care are alta idee, apoi fiecare vom avea cate 2 idei."
Revin asupra ideii pe baza careia am pasit in lumea blog-urilor, deoarece imi privesc blog-ul drept un proiect pe termen lung. Astfel, trebuie sa invatam sa avem toti puterea de a schimba. Sa invatam sa avem mintea deschisa.

Politica strutului

Inainte ziceam ca nu o sa inteleg niciodata ce e cu politica strutului. De fapt, poate ar trebui sa zicem “tactica” in loc de “politica” pt ca ultimul cuvant e cam sofisticat. Oare? Oricum… Probabil stiti ce se spune ca face un strut cand se sperie. Baga capul in pamant…si asteapta. Poate de aceea strutii sunt considerati, metaforic, personaje care vad ca iesire eventuala din situatii incordate fuga de responsabilitate. A dracu mentalitate. In fine...

Una din celebrele “culmi”, mai exact culmea nesimtirii (in varianta Animal Planet) e sa sperii un strut pe asfalt. Si cum peste tot o sa se construiasca autostrazi se anunta vremuri grele. Dar si autostrazile astea sunt cu povestile lor, in ceea ce priveste organizarea licitatiilor si mai ales banii cheltuiti. Urmeaza povestile politicienilor, apoi povestile prezente in mass-media. In sfarsit, apar povestile povestite, adica ce parere are fiecare, omul de rand mai exact.

Si din poveste in poveste, dam constant peste politica asta a strutului, chiar daca locul strutilor e luat de altii. Altii, de fapt multi, care se fac ca nu vad nimic, mai mult chiar, baga capul undeva sau isi baga cine stie ce in cap doar ca sa aiba scuza ca nu vad ce e asa rau in societatea asta. Ori nu inteleg cu adevarat subtilitatile lucrurilor. Doar ca, la fel cum poate pati strutul speriat pe asfalt (nu mai folosesc autostrada, nici macar bulevard, sper ca unii dintre voi au inteles), dupa ce ca nu mai poate evita ceea ce il speria, sa nu cumva sa nu mai poata evita nici macar vreo masina cu steagul UE. Dar masinile astea au nevoie de carburant, care e si el cu povestile lui si tot asa…

Puterea de a schimba

Stii ca e un lant al slabiciunilor in orice lant muntos?
Lipsa de educatie, atitudine indiferenta, lipsa de responsabilitate, toate se aduna si lasa in urma gunoaie si diverse resturi care nu sunt biodegradabile dar care influenteaza negativ natura, fauna si flora. In continuare, marea majoritate a celor care vin dupa si gasesc aceste gunoaie le considera ca pe ceva specific, dau vina pe cei dinaintea lor si ce fac practic? Lasa si ei in urma gunoaie, scuzandu-se astfel prin gesturile celor dinaintea lor si dand dovada de un fel de orgoliu neinteles "daca altii au lasat eu de ce sa nu las? Si de ce sa strang ce au lasat ei in urma?" Si grup dupa grup, gunoaie dupa gunoaie. False regrete, nimic concret.

Nu arunc acum asupra autoritatilor aceasta problema. Chiar daca la prima impresie s-ar spune ca nu-si dau interesul, e clar ca alta e de fapt problema. Noi, turistii. Ne trebuie amenzi ca sa ne dam seama ca nu e bine sa aruncam gunoaie? Daca nu e nimeni sa ne verifice, inseamna ca nu avem nicio responsabilitate, ca ne permitem orice? Si nu in ultimul rand, ne place cand ajungem intr-un loc si gasim gunoaie gramada? E chiar asa de greu sa avem un simplu sac de gunoi sau o punga si sa adunam gunoaiele si resturile? Una peste alte, in general resturile sunt ambalaje, sticle goale, conserve goale, deci nu neaparat greutatea ar fi o problema. Iar o plasa normala ca si marime in general e suficienta pentru un grup de cateva persoane.

Ce e cu mentalitatea asta de turma? Cineva face mizerie si apoi restul dupa el ii urmeaza exemplul si arunca vina pe cei dinaintea lor. Si ceea ce probabil e tragic, dubios, dar care subliniaza aceasta mentalitate de turma e faptul ca in alte zone montane, probabil si din alte tari, unde nu sunt aruncate gunoaie, e posibil ca aceia care au aruncat la un moment dat gunoaie in zonele unde si-au permis sa arunce acolo nu arunca, pt ca acolo exemplul e altul, dar ar fi si mai grav sa mai si afirme "ca numai la noi e asa" si apoi se intorc aici, nu se intorc insa cu alta atitudine, nu invata nimic si nici nu-i sfatuiesc pe altii, arunca in continuare si afirma iar "ce frumos e in alta parte, numai la noi sunt gunoaie". Chiar credeti ca nu e posibil asa ceva?

De la un anumit nivel, lucrurile se schimba insa. Cei care urca sus pe munti, care fac drumetii strabatand crestele, atingand varfurile, sunt altfel. Acolo gasesti mult mai rar gunoaie. Ei au alt respect, alta atitudine. Ei stiu ca muntele iti ofera multe lucruri de neuitat, iar inaltimile iti ofera amintiri si senzatii pe care nu le intalnesti nicaieri altundeva. Nu e lux, te deconectezi de lume putin, esti doar tu in natura. Esti doar tu cu tine. Si pt ca acolo nu ajunge oricine, e un respect reciproc. Primesti ceva deosebit si oferi la randul tau ceva deosebit. Te oferi sa nu lasi nicio urma. Niciun gunoi. Pare banal, dar e cel mai important serviciu pe care il poti face naturii. Nu o ranesti.

Muntele ofera ceva ce nu gasesti in nicio alta parte. Ofera un drum catre varf. Catre varfuri. Ofera o educatie a efortului concentrat, a perseverentei, filozofia pasilor mici dar siguri. Ofera o perspectiva asupra lumii. De la inaltime. Te face sa-ti doresti sa ajungi in varf mereu, chiar daca drumul e greu. Te face sa-ti doresti sa ajungi si mai sus. Te face sa-ti doresti sa te intorci acolo sus pe munti. Te face apoi sa cauti inaltimile si in sinea ta. Sus, pe varf, nu ajunge oricine. Insa tu ajungi. Ajungi cu siguranta. Ajungi obosit, dar se merita. Face cat toti banii din lume. Ai senzatia aceea ca ai trecut prin toate greutatile, ca ti-ai intarit putin caracterul. Si ai in jurul tau oameni care simt exact aceleasi lucruri ca si tine. Ajungand acolo, esti altfel. Te schimbi iremediabil. Esti cu picioarele pe pamant dar cu capul in nori. E o vorba: "pamantul e jos, cerul e sus si scara e doar inauntrul nostru". Si astfel, iti construiesti altfel povestea. Urmezi alt fir epic. Te plasezi pe alta traiectorie. Te schimbi. Refuzi lantul slabiciunilor.

Ca sa ajungi in varf te folosesti, printre altele, mai mult sau mai putin, si de exemplele pe care le vezi pe drum. Si in drumul spre varf, nu se arunca gunoaie. La inaltime, nu se arunca gunoaie. Pentru ca numai un anumit gen de oameni ajunge acolo. Cei care se respecta pe sine dar care respecta si natura. Si tu cu siguranta poti sa ajungi acolo. Si la sfarsit, te vei vedea mai bogat cu cea mai frumoasa experienta din viata ta, dupa ce ai atins varful. Vei fi altfel, vei fi fericit. Nu vei arunca gunoaiele, si atunci cand vei fi pe drumul de intoarcere, vei incepe sa aduni gunoaiele pe care le intalnesti in cale. Va fi un instinct dobandit, natural, tare ca aerul de munte. Te vei schimba pe tine insuti si apoi vei schimba putin si lumea. Tu putin, altul putin si tot asa, pana cand lantul slabiciunilor va deveni lantul puterii de a schimba, al puterii exemplului. Fii un exemplu intai pentru tine si apoi vei fi, in mod natural, un exemplu si pentru altii. Respecta-te pe tine si vei respecta si pe altii, dar vei respecta si natura.

Trebuie sa avem toti puterea de a schimba.


Acest post este o parte dintr-un articol scris de catre mine, articol care este inscris in concursul Naturalist. http://www.naturalist.ro/turism-si-mobilitate/puterea-de-a-schimba-1/.

Sexualitatea

De ce se promoveaza atat de mult sexualitatea? Mai mult ca sigur e o strategie de marketing, pana la urma sexul se vinde extrem de bine, insa nu cumva am intrat intr-un cerc vicios? E din ce in ce mai bine conturata aceasta situatie in care se vand si se cumpara iluzii incat acest lucru ii dezorienteaza complet pe multi. Vrem sa fim mai deschisi, sa aratam sa suntem adaptabili si ca avem o latura sexuala bine conturata a personalitatii noastre dar reusim deseori sa aratam doar ca incepem sa fim...foarte frustrati.
Consider ca acest aspect, legat de sexualitate, e foarte important intr-o relatie. Adica trebuie abordat cum trebuie. Si lucrurile nu se invata din reviste sau carti, decat poate pana la un nivel (depinde de ce e scris si cum e scris dar mai ales de cel care citeste), de acolo trebuie alte ingrediente, totul incepe sa sune a "bucatarie" sofisticata tocmai pentru ca lucrurile sunt pline de subtilitati si de detalii minore dar totusi esentiale.
De asemenea, sexualitatea e foarte importanta si pentru societate. Face parte din viata noastra de zi cu zi. Dar fiind foarte important nu inseamna ca ceea ce conteaza e doar cantitatea prezenta in toate formele de promovare. E vorba de o intreaga educatie legata doar de sexualitate care totusi pare ca lipseste si nu e bine.
Pentru noi romanii lucrurile sunt putin diferite. Am fost pana nu demult traditionalisti, foarte conservatori, am avut unele prejudecati conturate in timp si in cativa ani am cunoscut brusc alta lume, multe alte idei, libertate deplina. Am cunoscut dar nu am inteles. De fapt, inca nu am asimilat. Si o sa mai dureze ceva timp sa intelegem. Poate ca nu suntem inca pregatiti pt multe lucruri in ceea ce priveste sexualitatea. Suntem prinsi undeva, pe de o parte, intre prejudecati legate de lumea parintilor nostri, doar crestem alaturi de ei multi ani exact cand isi pun amprente definitive asupra noastra, iar de pe cealalta parte sunt influentele din alte societati unde e prea multa libertate in ceea ce priveste sexul. Si a inceput un fel de goana nebuna, e un tip de competitie ciudata pe care o sa putem sa o definim concret abia peste un timp.
In plus, parca avem acum chiar o noua prejudecata in ceea ce priveste sexul: sa fim deschisi. Suna paradoxal, dar facem toate eforturile sa parem deschisi la capitolul acesta. Cat o sa mai treaca ca societatea sa stie sa ne ofere directiile potrivite si noi sa invatam sa ne educam singuri, o sa vedem noi singuri la momentul potrivit.
Pana atunci, hai sa ne gandim si la ce e bine pentru noi insine. Dar sa ne gandim cu responsabilitate si cu realism.

Educatie

IN PRIMUL RAND, SUSTIN CAMPANIA

Totul porneste de la educatie. Insa de la educatia privita intr-un mod mai complex, pentru ca nu e vorba doar de educatia intalnita in gradinite sau in scoli, in facultati sau in carti. E vorba si de educatia de zi de zi pe care o primim din partea societatii. Si mai ales cum ne educam noi singuri, cum folosim educatia primita din partea societatii.
Insa multi in loc sa se orienteze catre un stil anume, datorita acestui mod de viata asa-zis al mileniului III care promoveaza atatea idei si stiluri, se dezorienteaza. Si nu se mai educa singuri, se lasa educati in diverse moduri. Pe unii ii educa televizorul, pe altii revistele, pe unii manelele sau industria porno (cine stie...) si tot asa.
Astfel, in loc sa ne construim fiecare propria personalitate asa cum trebuie, multi avem personalitati asemenea colilor de hartie pe care lipesti bucati de ziar rupte. Franturi...asa poate fi caracterizata viata in cazul lor. Nu au personalitati bine conturate, nu se regasesc.
Tocmai de aceea e foarte importanta educatia, care trebuie insa sa depinda si de fiecare in parte. Intr-un fel educi un student ca sa invete sa aiba o cariera in domeniul finantelor publice si altfel educi un adolescent sa invete sa abordeze o relatie. Si in alt mod se educa singur un tanar absolvent sa invete sa faca fata problemelor inerente.
Sa ne educam fiecare asa cum trebuie ca apoi sa educam societatea asa cum trebuie. In felul acesta la un moment dat o sa stim sa educam si copiii sa gandeasca altfel, fara sa se mai piarda prin baruri sau frustrati ca nu le dau parintii bani suficienti sa se distreze.
Consider ca acesta e cel mai important lucru in ceea ce priveste educatia, sa invatam sa fim stapani pe noi insine si responsabili.

Manelele

Manelele sunt, chiar daca unii nu o sa recunoasca, o parte a culturii societatii romanesti din ultimii ani. Intrebarea buna legata de acest aspect este: Care parte a culturii societatii romanesti o reprezinta manelele?
Problema cea mai mare cu manelele nu o reprezinta faptul ca nu e tocmai o muzica de foarte mare calitate. Problema este ca manelistii si ceea ce canta ei in versurile lor au devenit modele pentru multi, in majoritate copii, adolescenti, tineri, care in loc sa-si aleaga modele potrivite in viata, se lasa dezorientati de acest stil de muzica. Si se lasa dezorientati pentru ca manelele promoveaza un stil de viata ce pune accent pe niste valori false.
Peste cativa ani poate se va spune ca manelele si toti cei implicati in acest fenomen au stricat aproape o generatie intreaga, tocmai pentru ca si-au lasat si inca isi lasa amprente asupra mentalitatilor. Iar mentalitatile trebuie sa fie echilibrate si sanatoase ca persoanele, dar si societatea, sa poata evolua in timp.
Pana la urma, societatea noastra fiind una care inca nu si-a regasit in totalitate identitatea dupa o jumatate de secol de izolare in comunism si apoi dupa 17-18 ani cand s-au schimbat foarte multe intr-un timp atat de scurt, a lasat loc pentru asemenea aspecte ale culturii nostre, ale societatii noastre care, sa nu uitam, e intr-o continua schimbare. Probabil ca manelele vor fi considerate ca un efect intermediar al dezvoltarii noastre ca societate si e de asteptat ca in timp sa ne cizelam, sa invatam sa abordam altfel asemenea modele false care dezorienteaza societatea.
De acum inainte trebuie sa invatam sa ne regasim, sa ne dezvoltam identitatea atat ca oameni cat si ca societate pe baza unor valori puternice si bine structurate din punct de vedere intelectual, social, cultural, economic, profesional.

Ce visez sa fac

Asta nu e o reteta. E doar o optica mai copilaroasa si visatoare. Nu e o fila dintr-o agenda la sectiunea MUST sau CE AM DE FACUT. Sunt doar ganduri care ma fac sa zambesc. De aceea am si ales sa le scriu.

-mă voi trezi în fiecare dimineaţă gata să încep o nouă zi cu zâmbetul pe buze dar uneori nu mă voi grăbi să mă ridic din pat ci voi prefera să mai stau puţin timp si sa lenevesc;
-voi scrie uneori, rar, cate o poezie uneori chiar dacă în momentul respectiv voi fi fericit sau puţin trist;
-o să ascult uneori cu mare atentie ce au de spus persoane necunoscute, ce au pe suflet si o sa ma straduiesc sa le inteleg;
-o să spun uneori vreunei persoane necunoscute ce gandesc, ce am pe suflet;
-o să mă duc prin parc şi o să-mi cumpăr dacă o să am poftă vată pe băţ;
-uneori o să mănânc câte o prăjitură în vreo cofetărie;
-o să învăţ să gătesc;
-când o sa fiu ganditor o să mă plimb singur;
-când o să dorm după-amiaza o să-mi opresc telefonul;
-o să învăţ să dansez;
-o să dansez chiar dacă deocamdată nu prea ştiu;
-din când în când o să mă duc undeva unde n-am mai fost, chiar dacă e vorba de un muzeu, un alt oraş sau doar un simplu bar;
-o să-mi placă să cunosc oameni noi;
-la televizor o să mă uit doar la filme bune şi la unele meciuri de fotbal;
-o să-mi placă la nebunie să stau multe ore studiind, chiar dacă o să fie astfel şi nopţi nedormite, pentru a evolua;
-o să-mi placă la nebunie fiecare moment petrecut alături de prieteni, de familie, de iubită, de colegi;
-o să-mi placă la nebunie să cumpăr cateodata pentru iubita mea cel mai frumos buchet de flori;
-uneori o să fur pentru ea vreo floare;
-o să mă îndrăgostesc de iubita mea în fiecare zi;
-nu o să renunţ niciodată la visele mele;
-peste câţiva ani o să fac un film, pentru că la un moment dat am visat sa fiu regizor;
-o sa scriu uneori pe blogul meu pt ca mi-am dorit sa am un blog care sa reflecte parti din personalitatea mea;
-o să cred în mine indiferent de situaţie;
-vreau să învăţ să schimb lumea în bine cu toate ca nu o sa reusesc niciodata la scara mare, poate doar sa schimb cateva persoane;
-uneori o să spun foarte multe glume;
-alteori o să fiu foarte serios;
-îmi place foarte mult idea de a-mi construi viaţa aşa cum vreau;
-o să fiu foarte atent cu gandurile mele, acestea creeaza si intretin spiritul;
-o sa caut pasiunea in ceea ce fac;
-cred ca e esential a avea forta, determinare si pasiune;
-o să-mi fac câteva cd-uri cu melodiile preferate;
-o să-mi fac câteva cd-uri cu filmele preferate;
-o sa ajung candva departe, dar inca nu stiu ce inseamna asta;
-o sa fiu atent sa-mi las amprente pozitive asupra oamenilor cu care intru in contact;
-o sa fiu atent sa selectez ce e nevoie ca altii sa-si lase amprente pozitive asupra mea;
-stiu ca o sa cuceresc lumea dar inca nu stiu cum o s-o fac, cand, cu cine si ce inseamna asta;
-o să fac din ce in ce mai multe cu zâmbetul pe buze.