Lumea se schimba

Si noi ne schimbam. Mai degraba "devenim" decat "suntem". Insa ce ar trebui sa facem? Sa ne schimbam in directia in care merg lucrurile sau dimpotriva sa ne alegem alta cale, mai neconventionala poate? Indiferent ce varianta am alege, e evident faptul ca trebuie sa intelegem aceste doua variante, ceea ce implica, ceea ce inseamna, ce perspective ofera, si nu in ultimul rand ce personalitate avem si ce dorim de la viata. Adica sa avem pareri conturate, ce pot fi argumentate.


Schimbarea...implica un aspect delicat. "Inainte de a-ti schimba parerea asigura-te ca ai deja una!"spunea un anume Albert Brie. Insa multi suntem superficiali. Moi, fara a gandi incotro ne indreptam. Diversitatea aceea haotica ne face sa ne pierdem busola.

Incertitudinile guverneaza viata politica, sociala, economica, chiar si pe cea culturala, toate acestea privite la nivel general, mondial. Lumea nu se va schimba pentru ca Obama a fost ales sa fie presedintele SUA. E mai degraba invers, si anume ca Obama a fost ales pentru ca lumea se schimba. Si se va schimba.

Se anunta o geopolitica multipolara, conturata clar peste 15-20 de ani. India, China, se pare ca au inceput sa cucereasca lumea usor dar sigur. La nivel putin mai spiritual,se poate spune ca intotdeauna au fost doua tabere: Occidentul vs. Orientul. Daca Occidentul a fost in prim plan mai mereu, se pare ca lucrurile se vor inversa. Sau cel putin, se presupune.

Aspectele multipolare nu tin numai de geopolitica. Ci si de viata sociala si culturala. Spiritul poate va ajunge sa fie cel mai de pret bun in ceea ce priveste omul ca si persoana. Viziunea personala, strategiile personale, modul cum fiecare isi deseneaza viata.

Poate ca ne trebuie alte teluri decat cele pe care le stiam pana acum.

Ce anume e nevoie sa schimbam? Nu cumva am ajuns aproape de "falimentul" societatii, dar societatea privita in forma actuala? "Nu poti schimba destinatia peste noapte dar iti poti schimba directia" spunea Jim Rohn.

Lumea se schimba pentru ca noi ne schimbam sau noi ne schimbam pentru ca si lumea se schimba?

"Ironia este oxigenul omului de spirit" Vasile Ghica

Cati dintre noi stiu sa fie ironici? In adevaratul sens al cuvantului. Daca ironia ar trebui sa fie o arta, caterinca de zi de zi de care avem parte ce e de fapt? Am citit un citat spus de un anume Steven Wright despre care eu am parerea ca poate exprima intr-un mod original exact diferenta dintre ironie si caterinca "Este o diferenta foarte mica intre a pescui si a sta pur si simplu pe mal ca un idiot".


Nu stim si nu asta ar fi marea problema, ci mai ales faptul ca nu invatam. Ca nu vrem. Ca nu ne deschidem mintea.


Ne plafonam ca societate. Ne pierdem in clisee. Ne-am pierdut de mult viziunea. Cati dintre cei care au votat au avut argumente clare prin care sa-si sustina optiunile? Asta ca simplu exemplu despre mentalitate. Am intrat intr-un cerc vicios.

Deci cum putem rezolva problema asta de geometrie? Oameni cu cap patrat intra intr-un cerc vicios. In televiziune parca ar fi oameni angajati de pe la gogoserii. Altfel nu-mi explic de ce se vand atatea gogosi la tv fara sa fie neaparat ora de teleshopping. Insa peste tot ambalaje. Ambalaje frumoase, atent studiate, dar ambalaje goale practic. Si sunt atat de multe astfel de "ambalaje" la tv de parca ar fi ghena de gunoi corespunzatoare ambalajelor.

Intrati intr-o librarie si cautati o carte ca s-o cumparati. Aveti toate sansele sa cumparati coperti nu carti. Iar reclamele sunt bizare, cel putin din cate am vazut eu. Daca vreau sa mananc o ciocolata ar trebui sa-mi fie frica de leul ala feroce ce poate sa apara de oriunde? Sau daca vreau sa beau un suc ar trebui sa sar pe blocuri?

Vreau sa cumpar un cuptor cu microunde insa acesta e promovat avand o tipa fotomodel langa el. Pai eu il cumpar ca sa incalzesc ceva mancare, nu stiam ca pot sa "incalzesc" si tipele cu el. Era cumva tipa bronzata? Sper ca nu s-a bronzat la microunde...Acum am inteles de ce totusi tipa asta nu tine cuptorul in brate. E prea greu, nu-i asa? Si ea asa slabuta...daca ar pune o tipa mai plinuta ar scadea vanzarile...Iar vinul...e promovat mai nou de parca ar fi produsul premium al sex-shop-urilor. Bineinteles acela rosu. Pai sa promoveze in aceeasi nota si tirbusoanele. Posibil slogan "Tirbusonul - pentru senzatii extreme". In schimb cafeaua ajuta la personal rebranding. Bem cafea si ne schimbam instantaneu. Pai daca beau cafea de 2-3 ori pe zi, inseamna ca seara am deja personalitate multipla.

Exemplele pot sa continue dupa ce ma mai uit la tv data viitoare. O sa-mi iau un carnetel special pentru reclame interesante. Si din post in post va incepe "aventura". Deocamdata insa,
ma amuz. Uneori. Insa e serioasa problema. Viata de zi cu zi parca a ajuns doar o caterinca ieftina, superficiala, bizara, banala...Ca in citatul de mai sus, stam pe mal...si admiram pescarii care ne arata diverse moduri "spectaculoase" de pescuit. Insa nu cumva noi suntem cei pescuiti?? Ne lasam suciti de promovarea asta incredibila. Ne-am pierdut de mult valorile si acum....acum ne vinde tv-ul iluzii...E un vers "suntem sclavi care si-au cumparat stapan"...

Nu in ultimul rand, recomand o carte (nu o coperta): Francois Brune "Fericirea ca obligatie".

90

Am vrea sa schimbam ceva in bine. Dar nu stim intotdeauna de unde am pornit. Sau unde vrem sa ajungem. Ne incanta modalitatile de promovare a valorilor si culturilor specifice, modalitati care sunt folosite in cadrul altor societati. In ceea ce ne priveste insa, noi cum ne promovam?

Aniversarea Marii Uniri se intampla sa fie in contextul unei Mari Crize. Si nu ma refer numai la criza economica. Ci si la o criza de atitudine, de mentalitate sanatoasa. Am asteptat ziua aceasta mai degraba prin prisma faptului ca avem liber marea majoritate dintre noi. Dar maine vom uita.

90 insa nu e ultimul minut al vreunui meci. De fapt, totul e mai mult decat un meci. Mult mai mult.

Pana la urma, viitorul trebuie sa insemne o alta optica. Pentru ca multi asteapta doar fluierul de final. Au obosit de mult.

"Un profesor e ca un vanzator, te vinde pe tine tie"

Unul din punctele de plecare in privinta lipsei aptitudinilor si a mentalitatilor sanatoase a noilor angajati il constituie sistemul de invatamant universitar. Sa fiu putin poetic, “ucide spiritul”. Practic, lucrurile nu sunt deloc corelate. Nu exista un sistem de invatamant adaptat la cerintele actuale ale angajatorilor dar si ale studentilor, nu exista un management al informatiilor, nu e mentalitatea pe baza de proiecte individuale, nu se face o cercetare reala ci, in general, se face doar "copiere", creativitatea, initiativa nu sunt incurajata. Se pune mai mult accent pe a memora decat pe a gandi. Practica lipseste. Nu vi se pare ca este un sistem in care marea majoritate se complace in superficialitate si mediocritate, mediocritate de altfel mult sub nivelul totusi decent de mediocritate?

Astfel, proiectele pe care eu le consider necesare sunt cele privind managementul sistemului universitar de invatamant. De exemplu un aspect care mie, cel putin, mi se pare important este ca cei din conducerea facultatilor nu sunt manageri ca si formare profesionala. Sunt profesori care ajung in conducere in urma unor conjuncturi.

Trebuie deci implementat un model de management in sistemul universitar. Un management modern. Insa, reversul medaliei, cu siguranta ca un astfel de sistem de management va avea de infruntat o gramada de probleme foarte mari, in primul rand mentalitatile din sistem, rigiditatea sistemului practic. Sa fac o mica paranteza, sistemul de invatamant se aseamana cu Jurassic Park, in rolurile principale sunt multi dinozauri, insa de data aceasta nu mai e un thriller, e o drama. Studii s-au mai facut, insa abordarea a fost clasica “observam, spunem care sunt problemele in mare insa nu facem nimic practic”.

Lucrurile nu trebuie confundate, masurile trebuie luate la nivel politic sau organizatoric, insa eu ma refer strict la un model de management in sistemul universitar care sa poata fi creat pe baza unor studii aprofundate, a unor colaborari si a unor exemple ale unor institutii.
Nu cumva persoanele din conducerea universitatilor au nevoie de o alta formare, de o alta optica, au nevoie de consultanta personalizata pentru nevoile si specificul activitatii lor?
La un moment dar, intr-un film destul de nou, Lions for lambs, un profesor ii spune celui mai promitator student al sau ceva de genul “un profesor e ca un vanzator, te vinde pe tine tie”.

Slabiciunile

In ultima vreme cel putin, avem ocazia mereu sa ne aratam fel si fel de slabiciuni. Si de fapt nu avem incotro. Pentru ca viata noastra, viata asta moderna, e in asa fel incat limitele noastre par mai evidente ca oricand. Si astfel apar si slabiciunile. Probabil ca cineva foarte atent la aceste aspecte dar si foarte rabdator poate scrie o carte despre acest subiect. Insa nu ar fi o carte gen "10 pasi ca sa obtii succesul",sau "Cum sa faci sa devii o persoana cu influenta" etc. Pentru ca astfel de carti se bazeaza exact pe slabiciunile noastre, pe complexele pe care le creeaza insasi societatea prin diversitatea de modele pe care le promoveaza. Si sunt atatea modele, atatea mesaje promovate, atatea atitudini in viata de zi cu zi de care ne lovim, pe care le observam vrand nevrand incat lucrul acesta ne dezorienteaza. Si dam dovada de atatea slabiciuni, din toate punctele de vedere, de la religie la prejudecati privind sexul, de la sentimente confuze la extremism bizar dar si feroce. Cu adevarat ca ultimele decenii dar si urmatoarele constituie un adevarat test de maturitate pt noi oamenii.
Vrem sa parem cat mai puternici, sa aratam ca ne maturizam, incercam sa dezvoltam liderul din fiecare ca sa schimbam lumea, punem prea multa baza pe aspectul financiar dar astea nu sunt decat aparente care ascund multa confuzie, neliniste in cazul multor persoane...ca si cum am alerga printre zei fara sa stim la care sa ne inchinam...Si una dintre cele mai mari slabiciuni e ca de multe ori uitam de noi, de ceea ce ni se potriveste, de ceea ce ne dorim, de ceea ce ar trebui cu adevarat sa facem. Ritmul vietii e atat de alert, incat alergam dupa fel si fel de iluzii, dar parca fugim de noi insine. E timpul sa ne regasim, sa ne construim identitatea cum trebuie, nu din reclame sau din replici din filme ori versuri din videoclipuri. Sa fim responsabili!!

Politica strutului

Inainte ziceam ca nu o sa inteleg niciodata ce e cu politica strutului. De fapt, poate ar trebui sa zicem “tactica” in loc de “politica” pt ca ultimul cuvant e cam sofisticat. Oare? Oricum… Probabil stiti ce se spune ca face un strut cand se sperie. Baga capul in pamant…si asteapta. Poate de aceea strutii sunt considerati, metaforic, personaje care vad ca iesire eventuala din situatii incordate fuga de responsabilitate. A dracu mentalitate. In fine...

Una din celebrele “culmi”, mai exact culmea nesimtirii (in varianta Animal Planet) e sa sperii un strut pe asfalt. Si cum peste tot o sa se construiasca autostrazi se anunta vremuri grele. Dar si autostrazile astea sunt cu povestile lor, in ceea ce priveste organizarea licitatiilor si mai ales banii cheltuiti. Urmeaza povestile politicienilor, apoi povestile prezente in mass-media. In sfarsit, apar povestile povestite, adica ce parere are fiecare, omul de rand mai exact.

Si din poveste in poveste, dam constant peste politica asta a strutului, chiar daca locul strutilor e luat de altii. Altii, de fapt multi, care se fac ca nu vad nimic, mai mult chiar, baga capul undeva sau isi baga cine stie ce in cap doar ca sa aiba scuza ca nu vad ce e asa rau in societatea asta. Ori nu inteleg cu adevarat subtilitatile lucrurilor. Doar ca, la fel cum poate pati strutul speriat pe asfalt (nu mai folosesc autostrada, nici macar bulevard, sper ca unii dintre voi au inteles), dupa ce ca nu mai poate evita ceea ce il speria, sa nu cumva sa nu mai poata evita nici macar vreo masina cu steagul UE. Dar masinile astea au nevoie de carburant, care e si el cu povestile lui si tot asa…

Puterea de a schimba

Stii ca e un lant al slabiciunilor in orice lant muntos?
Lipsa de educatie, atitudine indiferenta, lipsa de responsabilitate, toate se aduna si lasa in urma gunoaie si diverse resturi care nu sunt biodegradabile dar care influenteaza negativ natura, fauna si flora. In continuare, marea majoritate a celor care vin dupa si gasesc aceste gunoaie le considera ca pe ceva specific, dau vina pe cei dinaintea lor si ce fac practic? Lasa si ei in urma gunoaie, scuzandu-se astfel prin gesturile celor dinaintea lor si dand dovada de un fel de orgoliu neinteles "daca altii au lasat eu de ce sa nu las? Si de ce sa strang ce au lasat ei in urma?" Si grup dupa grup, gunoaie dupa gunoaie. False regrete, nimic concret.

Nu arunc acum asupra autoritatilor aceasta problema. Chiar daca la prima impresie s-ar spune ca nu-si dau interesul, e clar ca alta e de fapt problema. Noi, turistii. Ne trebuie amenzi ca sa ne dam seama ca nu e bine sa aruncam gunoaie? Daca nu e nimeni sa ne verifice, inseamna ca nu avem nicio responsabilitate, ca ne permitem orice? Si nu in ultimul rand, ne place cand ajungem intr-un loc si gasim gunoaie gramada? E chiar asa de greu sa avem un simplu sac de gunoi sau o punga si sa adunam gunoaiele si resturile? Una peste alte, in general resturile sunt ambalaje, sticle goale, conserve goale, deci nu neaparat greutatea ar fi o problema. Iar o plasa normala ca si marime in general e suficienta pentru un grup de cateva persoane.

Ce e cu mentalitatea asta de turma? Cineva face mizerie si apoi restul dupa el ii urmeaza exemplul si arunca vina pe cei dinaintea lor. Si ceea ce probabil e tragic, dubios, dar care subliniaza aceasta mentalitate de turma e faptul ca in alte zone montane, probabil si din alte tari, unde nu sunt aruncate gunoaie, e posibil ca aceia care au aruncat la un moment dat gunoaie in zonele unde si-au permis sa arunce acolo nu arunca, pt ca acolo exemplul e altul, dar ar fi si mai grav sa mai si afirme "ca numai la noi e asa" si apoi se intorc aici, nu se intorc insa cu alta atitudine, nu invata nimic si nici nu-i sfatuiesc pe altii, arunca in continuare si afirma iar "ce frumos e in alta parte, numai la noi sunt gunoaie". Chiar credeti ca nu e posibil asa ceva?

De la un anumit nivel, lucrurile se schimba insa. Cei care urca sus pe munti, care fac drumetii strabatand crestele, atingand varfurile, sunt altfel. Acolo gasesti mult mai rar gunoaie. Ei au alt respect, alta atitudine. Ei stiu ca muntele iti ofera multe lucruri de neuitat, iar inaltimile iti ofera amintiri si senzatii pe care nu le intalnesti nicaieri altundeva. Nu e lux, te deconectezi de lume putin, esti doar tu in natura. Esti doar tu cu tine. Si pt ca acolo nu ajunge oricine, e un respect reciproc. Primesti ceva deosebit si oferi la randul tau ceva deosebit. Te oferi sa nu lasi nicio urma. Niciun gunoi. Pare banal, dar e cel mai important serviciu pe care il poti face naturii. Nu o ranesti.

Muntele ofera ceva ce nu gasesti in nicio alta parte. Ofera un drum catre varf. Catre varfuri. Ofera o educatie a efortului concentrat, a perseverentei, filozofia pasilor mici dar siguri. Ofera o perspectiva asupra lumii. De la inaltime. Te face sa-ti doresti sa ajungi in varf mereu, chiar daca drumul e greu. Te face sa-ti doresti sa ajungi si mai sus. Te face sa-ti doresti sa te intorci acolo sus pe munti. Te face apoi sa cauti inaltimile si in sinea ta. Sus, pe varf, nu ajunge oricine. Insa tu ajungi. Ajungi cu siguranta. Ajungi obosit, dar se merita. Face cat toti banii din lume. Ai senzatia aceea ca ai trecut prin toate greutatile, ca ti-ai intarit putin caracterul. Si ai in jurul tau oameni care simt exact aceleasi lucruri ca si tine. Ajungand acolo, esti altfel. Te schimbi iremediabil. Esti cu picioarele pe pamant dar cu capul in nori. E o vorba: "pamantul e jos, cerul e sus si scara e doar inauntrul nostru". Si astfel, iti construiesti altfel povestea. Urmezi alt fir epic. Te plasezi pe alta traiectorie. Te schimbi. Refuzi lantul slabiciunilor.

Ca sa ajungi in varf te folosesti, printre altele, mai mult sau mai putin, si de exemplele pe care le vezi pe drum. Si in drumul spre varf, nu se arunca gunoaie. La inaltime, nu se arunca gunoaie. Pentru ca numai un anumit gen de oameni ajunge acolo. Cei care se respecta pe sine dar care respecta si natura. Si tu cu siguranta poti sa ajungi acolo. Si la sfarsit, te vei vedea mai bogat cu cea mai frumoasa experienta din viata ta, dupa ce ai atins varful. Vei fi altfel, vei fi fericit. Nu vei arunca gunoaiele, si atunci cand vei fi pe drumul de intoarcere, vei incepe sa aduni gunoaiele pe care le intalnesti in cale. Va fi un instinct dobandit, natural, tare ca aerul de munte. Te vei schimba pe tine insuti si apoi vei schimba putin si lumea. Tu putin, altul putin si tot asa, pana cand lantul slabiciunilor va deveni lantul puterii de a schimba, al puterii exemplului. Fii un exemplu intai pentru tine si apoi vei fi, in mod natural, un exemplu si pentru altii. Respecta-te pe tine si vei respecta si pe altii, dar vei respecta si natura.

Trebuie sa avem toti puterea de a schimba.


Acest post este o parte dintr-un articol scris de catre mine, articol care este inscris in concursul Naturalist. http://www.naturalist.ro/turism-si-mobilitate/puterea-de-a-schimba-1/.

Sexualitatea

De ce se promoveaza atat de mult sexualitatea? Mai mult ca sigur e o strategie de marketing, pana la urma sexul se vinde extrem de bine, insa nu cumva am intrat intr-un cerc vicios? E din ce in ce mai bine conturata aceasta situatie in care se vand si se cumpara iluzii incat acest lucru ii dezorienteaza complet pe multi. Vrem sa fim mai deschisi, sa aratam sa suntem adaptabili si ca avem o latura sexuala bine conturata a personalitatii noastre dar reusim deseori sa aratam doar ca incepem sa fim...foarte frustrati.
Consider ca acest aspect, legat de sexualitate, e foarte important intr-o relatie. Adica trebuie abordat cum trebuie. Si lucrurile nu se invata din reviste sau carti, decat poate pana la un nivel (depinde de ce e scris si cum e scris dar mai ales de cel care citeste), de acolo trebuie alte ingrediente, totul incepe sa sune a "bucatarie" sofisticata tocmai pentru ca lucrurile sunt pline de subtilitati si de detalii minore dar totusi esentiale.
De asemenea, sexualitatea e foarte importanta si pentru societate. Face parte din viata noastra de zi cu zi. Dar fiind foarte important nu inseamna ca ceea ce conteaza e doar cantitatea prezenta in toate formele de promovare. E vorba de o intreaga educatie legata doar de sexualitate care totusi pare ca lipseste si nu e bine.
Pentru noi romanii lucrurile sunt putin diferite. Am fost pana nu demult traditionalisti, foarte conservatori, am avut unele prejudecati conturate in timp si in cativa ani am cunoscut brusc alta lume, multe alte idei, libertate deplina. Am cunoscut dar nu am inteles. De fapt, inca nu am asimilat. Si o sa mai dureze ceva timp sa intelegem. Poate ca nu suntem inca pregatiti pt multe lucruri in ceea ce priveste sexualitatea. Suntem prinsi undeva, pe de o parte, intre prejudecati legate de lumea parintilor nostri, doar crestem alaturi de ei multi ani exact cand isi pun amprente definitive asupra noastra, iar de pe cealalta parte sunt influentele din alte societati unde e prea multa libertate in ceea ce priveste sexul. Si a inceput un fel de goana nebuna, e un tip de competitie ciudata pe care o sa putem sa o definim concret abia peste un timp.
In plus, parca avem acum chiar o noua prejudecata in ceea ce priveste sexul: sa fim deschisi. Suna paradoxal, dar facem toate eforturile sa parem deschisi la capitolul acesta. Cat o sa mai treaca ca societatea sa stie sa ne ofere directiile potrivite si noi sa invatam sa ne educam singuri, o sa vedem noi singuri la momentul potrivit.
Pana atunci, hai sa ne gandim si la ce e bine pentru noi insine. Dar sa ne gandim cu responsabilitate si cu realism.

Educatie

IN PRIMUL RAND, SUSTIN CAMPANIA

Totul porneste de la educatie. Insa de la educatia privita intr-un mod mai complex, pentru ca nu e vorba doar de educatia intalnita in gradinite sau in scoli, in facultati sau in carti. E vorba si de educatia de zi de zi pe care o primim din partea societatii. Si mai ales cum ne educam noi singuri, cum folosim educatia primita din partea societatii.
Insa multi in loc sa se orienteze catre un stil anume, datorita acestui mod de viata asa-zis al mileniului III care promoveaza atatea idei si stiluri, se dezorienteaza. Si nu se mai educa singuri, se lasa educati in diverse moduri. Pe unii ii educa televizorul, pe altii revistele, pe unii manelele sau industria porno (cine stie...) si tot asa.
Astfel, in loc sa ne construim fiecare propria personalitate asa cum trebuie, multi avem personalitati asemenea colilor de hartie pe care lipesti bucati de ziar rupte. Franturi...asa poate fi caracterizata viata in cazul lor. Nu au personalitati bine conturate, nu se regasesc.
Tocmai de aceea e foarte importanta educatia, care trebuie insa sa depinda si de fiecare in parte. Intr-un fel educi un student ca sa invete sa aiba o cariera in domeniul finantelor publice si altfel educi un adolescent sa invete sa abordeze o relatie. Si in alt mod se educa singur un tanar absolvent sa invete sa faca fata problemelor inerente.
Sa ne educam fiecare asa cum trebuie ca apoi sa educam societatea asa cum trebuie. In felul acesta la un moment dat o sa stim sa educam si copiii sa gandeasca altfel, fara sa se mai piarda prin baruri sau frustrati ca nu le dau parintii bani suficienti sa se distreze.
Consider ca acesta e cel mai important lucru in ceea ce priveste educatia, sa invatam sa fim stapani pe noi insine si responsabili.

Manelele

Manelele sunt, chiar daca unii nu o sa recunoasca, o parte a culturii societatii romanesti din ultimii ani. Intrebarea buna legata de acest aspect este: Care parte a culturii societatii romanesti o reprezinta manelele?
Problema cea mai mare cu manelele nu o reprezinta faptul ca nu e tocmai o muzica de foarte mare calitate. Problema este ca manelistii si ceea ce canta ei in versurile lor au devenit modele pentru multi, in majoritate copii, adolescenti, tineri, care in loc sa-si aleaga modele potrivite in viata, se lasa dezorientati de acest stil de muzica. Si se lasa dezorientati pentru ca manelele promoveaza un stil de viata ce pune accent pe niste valori false.
Peste cativa ani poate se va spune ca manelele si toti cei implicati in acest fenomen au stricat aproape o generatie intreaga, tocmai pentru ca si-au lasat si inca isi lasa amprente asupra mentalitatilor. Iar mentalitatile trebuie sa fie echilibrate si sanatoase ca persoanele, dar si societatea, sa poata evolua in timp.
Pana la urma, societatea noastra fiind una care inca nu si-a regasit in totalitate identitatea dupa o jumatate de secol de izolare in comunism si apoi dupa 17-18 ani cand s-au schimbat foarte multe intr-un timp atat de scurt, a lasat loc pentru asemenea aspecte ale culturii nostre, ale societatii noastre care, sa nu uitam, e intr-o continua schimbare. Probabil ca manelele vor fi considerate ca un efect intermediar al dezvoltarii noastre ca societate si e de asteptat ca in timp sa ne cizelam, sa invatam sa abordam altfel asemenea modele false care dezorienteaza societatea.
De acum inainte trebuie sa invatam sa ne regasim, sa ne dezvoltam identitatea atat ca oameni cat si ca societate pe baza unor valori puternice si bine structurate din punct de vedere intelectual, social, cultural, economic, profesional.