Conceptul de fericire este unul dintre cele mai delicate concepte in ziua de azi. De ce? Pentru ca avem parte de o diversitate asa de mare de modele si posibilitati de a trai, care ne sunt "servite" prin intermediul mass-media in diversele forme de promovare (inclusiv online), incat ajungem sa nu stim exact ce ne mai dorim de fapt. Advertising-ul ne deseneaza fericirea in diverse moduri si noi urmarim orbeste aceste asa-zise idealuri.
Avem nevoie cu adevarat de masini scumpe? Sau sa ne facem rate sa ne schimbam mobila la 2-3 ani? Sau electrocasnicele? Avem nevoie intotdeauna de plasme cu diagonale asa mari? Sau ne dorim cu adevarat sa aparem in CanCan-uri sa avem tendinta sa credem ca suntem si noi vedete?
Ce avem de fapt marea majoritate dintre noi? Vieti obisnuite, cariere in desfasurare care se pot dezvolta frumos dupa ani de zile de perseverenta si ambitie. Avem relatii in care putem investi tot ce avem noi mai bun fara sa ne tenteze "ambalajele" alea bune doar de rating. Avem ocazia sa ne facem prieteni, sa ne alegem apoi prietenii, sa ne plimbam in alte zone fara sa sta neaparat la 3-4-5 stele, sa urcam pe munti sa admiram privelistea, sa citim carti bune, sa scriem, sa ascultam ce muzica ne place, sa mancam uneori cate o prajitura in vreo cofetarie, alteori sa mancam cartofi prajiti intr-un loc nou, sa vizitam muzee, sa petrecem cateodata in vreun club fara sa avem alcoolemie de ordinul zecilor.
Avem ocazia sa avem o viata obisnuita, cu bune si rele, cu limite pe care le putem depasi constant, usor-usor, ca sa reusim sa ne construim putin cate putin viata care ne place. "
Fericirea este un etern santier in lucru" Ioan Daniel Teompa Suntem nefericiti de multe ori pentru ca asa alegem sa fim, nu pentru ca am avea motive reale. Nu cumva celebrul citat "Gandesc deci exist" poate fi parafrazat
"Am spirit deci exist"?
