Inainte ziceam ca nu o sa inteleg niciodata ce e cu politica strutului. De fapt, poate ar trebui sa zicem “tactica” in loc de “politica” pt ca ultimul cuvant e cam sofisticat. Oare? Oricum… Probabil stiti ce se spune ca face un strut cand se sperie. Baga capul in pamant…si asteapta. Poate de aceea strutii sunt considerati, metaforic, personaje care vad ca iesire eventuala din situatii incordate fuga de responsabilitate. A dracu mentalitate. In fine...
Una din celebrele “culmi”, mai exact culmea nesimtirii (in varianta Animal Planet) e sa sperii un strut pe asfalt. Si cum peste tot o sa se construiasca autostrazi se anunta vremuri grele. Dar si autostrazile astea sunt cu povestile lor, in ceea ce priveste organizarea licitatiilor si mai ales banii cheltuiti. Urmeaza povestile politicienilor, apoi povestile prezente in mass-media. In sfarsit, apar povestile povestite, adica ce parere are fiecare, omul de rand mai exact.
Si din poveste in poveste, dam constant peste politica asta a strutului, chiar daca locul strutilor e luat de altii. Altii, de fapt multi, care se fac ca nu vad nimic, mai mult chiar, baga capul undeva sau isi baga cine stie ce in cap doar ca sa aiba scuza ca nu vad ce e asa rau in societatea asta. Ori nu inteleg cu adevarat subtilitatile lucrurilor. Doar ca, la fel cum poate pati strutul speriat pe asfalt (nu mai folosesc autostrada, nici macar bulevard, sper ca unii dintre voi au inteles), dupa ce ca nu mai poate evita ceea ce il speria, sa nu cumva sa nu mai poata evita nici macar vreo masina cu steagul UE. Dar masinile astea au nevoie de carburant, care e si el cu povestile lui si tot asa…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu