2009

Ne imaginam ca va fi altfel. Sau nu ne mai imaginam nimic. Avem o energie enorma in noi. Sau am obosit de mult. Asteptam minuni. Sau le cream singuri. Pentru ca minunile...noi suntem!!

Avem planuri. Sau nu avem. Avem idealuri. Sau le-am pierdut de mult.
Putem gasi 2009 motive ca sa reusim sau 2009 scuze ca sa nu reusim. Tu ce alegi?

Dincolo de conjuncturile specifice fiecaruia in parte, exista mai mult sau mai putin libertatea de a alege. Dar exista!
Cu ce ganduri vrei sa te delectezi fix peste 1 an? Cu ce amintiri despre 2009?
Eu vreau sa lupt. Pentru dezvoltarea personala si profesionala continua. Si imi voi purta razboaiele departe de ochii lumii. O sa reusesc in 2009? Voi trage linie peste fix 1 an, insa stiu ca cele mai multe lucruri o sa le invat pe parcurs. Sau, cel putin, voi avea ocazia sa invat.

Lumea se schimba

Si noi ne schimbam. Mai degraba "devenim" decat "suntem". Insa ce ar trebui sa facem? Sa ne schimbam in directia in care merg lucrurile sau dimpotriva sa ne alegem alta cale, mai neconventionala poate? Indiferent ce varianta am alege, e evident faptul ca trebuie sa intelegem aceste doua variante, ceea ce implica, ceea ce inseamna, ce perspective ofera, si nu in ultimul rand ce personalitate avem si ce dorim de la viata. Adica sa avem pareri conturate, ce pot fi argumentate.


Schimbarea...implica un aspect delicat. "Inainte de a-ti schimba parerea asigura-te ca ai deja una!"spunea un anume Albert Brie. Insa multi suntem superficiali. Moi, fara a gandi incotro ne indreptam. Diversitatea aceea haotica ne face sa ne pierdem busola.

Incertitudinile guverneaza viata politica, sociala, economica, chiar si pe cea culturala, toate acestea privite la nivel general, mondial. Lumea nu se va schimba pentru ca Obama a fost ales sa fie presedintele SUA. E mai degraba invers, si anume ca Obama a fost ales pentru ca lumea se schimba. Si se va schimba.

Se anunta o geopolitica multipolara, conturata clar peste 15-20 de ani. India, China, se pare ca au inceput sa cucereasca lumea usor dar sigur. La nivel putin mai spiritual,se poate spune ca intotdeauna au fost doua tabere: Occidentul vs. Orientul. Daca Occidentul a fost in prim plan mai mereu, se pare ca lucrurile se vor inversa. Sau cel putin, se presupune.

Aspectele multipolare nu tin numai de geopolitica. Ci si de viata sociala si culturala. Spiritul poate va ajunge sa fie cel mai de pret bun in ceea ce priveste omul ca si persoana. Viziunea personala, strategiile personale, modul cum fiecare isi deseneaza viata.

Poate ca ne trebuie alte teluri decat cele pe care le stiam pana acum.

Ce anume e nevoie sa schimbam? Nu cumva am ajuns aproape de "falimentul" societatii, dar societatea privita in forma actuala? "Nu poti schimba destinatia peste noapte dar iti poti schimba directia" spunea Jim Rohn.

Lumea se schimba pentru ca noi ne schimbam sau noi ne schimbam pentru ca si lumea se schimba?

"Ironia este oxigenul omului de spirit" Vasile Ghica

Cati dintre noi stiu sa fie ironici? In adevaratul sens al cuvantului. Daca ironia ar trebui sa fie o arta, caterinca de zi de zi de care avem parte ce e de fapt? Am citit un citat spus de un anume Steven Wright despre care eu am parerea ca poate exprima intr-un mod original exact diferenta dintre ironie si caterinca "Este o diferenta foarte mica intre a pescui si a sta pur si simplu pe mal ca un idiot".


Nu stim si nu asta ar fi marea problema, ci mai ales faptul ca nu invatam. Ca nu vrem. Ca nu ne deschidem mintea.


Ne plafonam ca societate. Ne pierdem in clisee. Ne-am pierdut de mult viziunea. Cati dintre cei care au votat au avut argumente clare prin care sa-si sustina optiunile? Asta ca simplu exemplu despre mentalitate. Am intrat intr-un cerc vicios.

Deci cum putem rezolva problema asta de geometrie? Oameni cu cap patrat intra intr-un cerc vicios. In televiziune parca ar fi oameni angajati de pe la gogoserii. Altfel nu-mi explic de ce se vand atatea gogosi la tv fara sa fie neaparat ora de teleshopping. Insa peste tot ambalaje. Ambalaje frumoase, atent studiate, dar ambalaje goale practic. Si sunt atat de multe astfel de "ambalaje" la tv de parca ar fi ghena de gunoi corespunzatoare ambalajelor.

Intrati intr-o librarie si cautati o carte ca s-o cumparati. Aveti toate sansele sa cumparati coperti nu carti. Iar reclamele sunt bizare, cel putin din cate am vazut eu. Daca vreau sa mananc o ciocolata ar trebui sa-mi fie frica de leul ala feroce ce poate sa apara de oriunde? Sau daca vreau sa beau un suc ar trebui sa sar pe blocuri?

Vreau sa cumpar un cuptor cu microunde insa acesta e promovat avand o tipa fotomodel langa el. Pai eu il cumpar ca sa incalzesc ceva mancare, nu stiam ca pot sa "incalzesc" si tipele cu el. Era cumva tipa bronzata? Sper ca nu s-a bronzat la microunde...Acum am inteles de ce totusi tipa asta nu tine cuptorul in brate. E prea greu, nu-i asa? Si ea asa slabuta...daca ar pune o tipa mai plinuta ar scadea vanzarile...Iar vinul...e promovat mai nou de parca ar fi produsul premium al sex-shop-urilor. Bineinteles acela rosu. Pai sa promoveze in aceeasi nota si tirbusoanele. Posibil slogan "Tirbusonul - pentru senzatii extreme". In schimb cafeaua ajuta la personal rebranding. Bem cafea si ne schimbam instantaneu. Pai daca beau cafea de 2-3 ori pe zi, inseamna ca seara am deja personalitate multipla.

Exemplele pot sa continue dupa ce ma mai uit la tv data viitoare. O sa-mi iau un carnetel special pentru reclame interesante. Si din post in post va incepe "aventura". Deocamdata insa,
ma amuz. Uneori. Insa e serioasa problema. Viata de zi cu zi parca a ajuns doar o caterinca ieftina, superficiala, bizara, banala...Ca in citatul de mai sus, stam pe mal...si admiram pescarii care ne arata diverse moduri "spectaculoase" de pescuit. Insa nu cumva noi suntem cei pescuiti?? Ne lasam suciti de promovarea asta incredibila. Ne-am pierdut de mult valorile si acum....acum ne vinde tv-ul iluzii...E un vers "suntem sclavi care si-au cumparat stapan"...

Nu in ultimul rand, recomand o carte (nu o coperta): Francois Brune "Fericirea ca obligatie".

2008

Aproape s-a terminat. Insa cum a fost acest an? Cati oameni atatia ani diferiti...pentru ca acest an a fost diferit pentru fiecare. Pentru tine cum a fost de fapt?

2008 a fost pentru mine inainte de toate anul inceputului carierei profesionale. S-a incheiat o etapa si a inceput alta.

Am inceput undeva la baza partiei de schi de la Straja. Am continuat cu interviuri pe la Bucuresti, cu participarea la o conferinta internationala la Timisoara, licenta a trecut parca prea usor si curand a urmat angajarea. In continuare, in paralel cu job-ul meu am inceput o colaborare. Asta ca sa dau reperele principale ale acestui an.

Si probabil ca il voi incheia in acelasi loc in care am inceput. Cerc vicios? In niciun caz NU.
Au fost momente de orice fel. Esecuri, succese. Munca, timp pierdut. Drumuri.
Insa, consider ca m-am schimbat mult de tot. De fapt, am inceput sa ma schimb mult de tot. Pentru ca de fapt te schimba multe lucruri. Sa ai vise si sa le pui in aplicare, adica sa ai initiativa sa trimiti e-mail-uri la multe firme si din aceste firme sa-ti raspunda o parte, care te cheama la interviuri. Interviuri in urma carora obtii job-uri. Chiar daca le refuzi la un moment dat, prinzi incredere in tine. Si-ti deschizi mult mintea. Iti finisezi putin atitudinea. Te schimbi. Sa ajungi sus pe munti iar te schimba. Drumul, efortul acela, apoi privelistea....astea toate lasa urme. Nu mai esti la fel. Vrei sa ajungi mereu sus. Apoi si mai sus. Mult mai sus.
Dar, mai ales, singura persoana care te poate schimba esti tu. Restul, tot ce e in jurul tau, sunt eventual doar motive. Simple motive.

2008 a fost cum a fost pentru mine pentru ca asa am ales eu sa fie. As da timpul inapoi? Categoric NU. Cu bune si cu rele, mergem inainte. Puteam mai mult? La cum gandesc lucrurile acum, puteam mult mai mult. Si cu asta cred ca am aflat cum o sa fie 2009 pentru mine.

90

Am vrea sa schimbam ceva in bine. Dar nu stim intotdeauna de unde am pornit. Sau unde vrem sa ajungem. Ne incanta modalitatile de promovare a valorilor si culturilor specifice, modalitati care sunt folosite in cadrul altor societati. In ceea ce ne priveste insa, noi cum ne promovam?

Aniversarea Marii Uniri se intampla sa fie in contextul unei Mari Crize. Si nu ma refer numai la criza economica. Ci si la o criza de atitudine, de mentalitate sanatoasa. Am asteptat ziua aceasta mai degraba prin prisma faptului ca avem liber marea majoritate dintre noi. Dar maine vom uita.

90 insa nu e ultimul minut al vreunui meci. De fapt, totul e mai mult decat un meci. Mult mai mult.

Pana la urma, viitorul trebuie sa insemne o alta optica. Pentru ca multi asteapta doar fluierul de final. Au obosit de mult.

Planificarea Carierei

Tu ti-ai planificat cariera? Te gandesti sa-ti planifici cariera? Sau doresti doar un "servici' " bun? Tine de mentalitatea fiecaruia sa puna astfel de probleme si sa se orienteze ulterior. Cat despre planificarea carierei, trebuie sa intelegem exact cei doi termeni ai expresiei.

• Ce este planificarea? Reprezinta stabilirea etapelor si a obiectivelor intermediare si finale. Este strategia detaliata. Lantul este urmatorul Viziune -> Strategie -> Planificare.
• Ce este cariera? Reprezinta traseul profesional, incepand cu primul job si continuand pana la ultimul job. Ideal este sa fie o evolutie consistenta.

Cand consideri ca ar trebui sa inceapa acest proces de planificare? La absolvirea gimnaziului, a liceului sau la absolvirea studiilor superioare? Sau chiar ulterior? Cu cat mai devreme cu atat mai bine e partial adevarat. De ce doar partial? Pentru ca la absolvirea gimnaziului sa consideram ca avem aptitudini pentru domenii tehnice, avand rezultate bune (rezultate faptice nu scriptice) la matematica si fizica sa zicem, insa la absolvirea liceului sa se dovedeasca faptul ca avem un real talent pentru comunicarea scrisa, deci oportunitatea unei eventuale cariere in jurnalism.

Pe de alta parte insa, putem invata foarte bine si pe parcurs. Iar din conjunctura in conjunctura, mai ales ca globalizarea si mediul actual impun o dinamica accentuata, putem sa ajungem in situatii total imprevizibile, dar pozitive pentru noi insine.

Ce este bine sa facem deci? Care consideri ca trebuie sa fie calitatile esentiale, necesare unei planificari optime? Eu consider ca este cel mai important sa dam dovada de ceea ce eu numesc F+F -->Flexibilitate Ferma. De ce ferma? Pentru ca o flexibilitate superficiala, o schimbare brusca de atitudine si adoptarea rapida a unor idei noi fara a le intelege in prealabil poate conduce la rezultate dezastruoase pe termen mediu si lung. Ar fi ca si situatia unui marinar care nu stie incotro sa se indrepte exact si se ia doar dupa cum bate vantul.

Cum dam dovada de flexibilitate? Cum ne cream o mentalitate bazata pe o flexibilitate ferma? In mod cert, nu exista retete universale, deci nu exista solutii unice. La nivel general, de ansamblu, totul porneste de la tatonarea mai multor directii. Prin experimentare, prin studiu. Prin intrebari, prin raspunsuri. Prin citit, prin cautat. Putem sa-i spunem generic un mod de a ne deschide mintea pas cu pas. Prin activitati diverse, din diverse domenii, putem sa ne formam imagini de ansamblu referitoare la respectivele domenii.

Astfel, putem observa la un moment dat doua aspecte esentiale:

• ce anume ni se potriveste
• si ce anume ne place.

In concluzie, ce inseamna mai exact planificarea carierei? E un joc serios, complex si de lunga durata, prin intermediul caruia ne formam aptitudini si mentalitati care, pe masura ce etapele sunt arse, ne conduc pe propriul drum profesional ce se contureaza pas cu pas.

Tu unde vrei sa ajungi din punct de vedere profesional? Ce anume faci pentru idealurile tale profesionale? Si nu in ultimul rand, prevezi o schimbare pe viitor? Daca nu, de ce? Daca da, esti pregatit pentru respetiva schimbare?

Directii

Unde vrei sa ajungi? Cum te vezi peste "x" ani? Ce inseamna succesul pentru tine? Daca nu ai raspunsuri clare la aceste intrebari ai o problema. Daca nu ai nicio reactie, niciun raspuns, ai o problema foarte mare. Iti lipseste viziunea. Dar ce e viziunea de fapt? Eu consider ca e varful aisberg-ului. Insa acest varf e partea vizibila, e doar o mica parte in comparatie cu ceea ce este sub, ceea ce nu se vede. Pentru ca viziunea ascunde in adancuri mentalitati, experiente, vise, idei, succese, esecuri...ascunde atat viata pe care ai trait-o cat si cea pe care o vei trai in continuare.
Viziunea traseaza drumuri invizibile pe care insa e foarte probabil sa le parcurgi. Depinde ce strategii sunt in continuarea acestei viziuni. Apoi, depinde ce eforturi sunt facute in sprijinul respectivelor strategii. Pentru ca in final, sa conteze ce rezultate sunt obtinute ca urmare a eforturilor depuse.
Diferenta e ca pentru multi asta e doar lantul slabiciunilor, iar pentru altii e un efect de domino pozitiv, o energie unica ce face ca lucrurile sa se miste.
Pana la urma, tu ce viziune ai? Si, mai ales, ce viziune vrei sa ai?

Am cerut

• Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pt a ma face puternic;
• Am cerut intelepciune si viata mi-a dat probleme ca sa le pot rezolva;
• Am cerut sa pot sa zbor si viata mi-a dat obstacole ca sa le pot depasi;
• Am cerut iubire si viata mi-a dat oameni pe care sa-i ajut in problemele lor;
• Am cerut favoruri si viata mi-a dat potential;
• Am cerut sanse si oportunitati si viata m-a invatat sa mi le creez singur;
• Am cerut liniste si viata mi-a dat agitatie ca sa caut eu apoi momentele de liniste;
• Am cerut agitatie si viata mi-a dat momente de liniste ca sa inteleg ce inseamna pentru mine agitatia;
• Am cerut oameni de calitate in jurul meu si viata mi-a dat toate tipurile de caractere ale oamenilor ca sa invat sa-i deosebesc;
• Am cerut inteligenta si viata mi-a deschis ochii;

Nu am primit nimic din ce am vrut, dar am primit tot ce aveam nevoie. Traieste-ti viata fara frica, ataca obstacolele din calea ta si demonstreaza-ti tie ca le poti depasi.

"Toti capătă ceea ce caută până la urmă, dar nu le place întotdeuna" C.S. Lewis

Cautam. Ne caracterizeaza acest lucru. Si e si normal, psihologic vorbind trebuie sa ne descoperim personalitatea. Sa aflam ce ne place si ce nu, ce ni se potriveste si ce nu. Apoi sa ne redescoperim. Trebuie sa avem conflicte, esecuri, succese. Trebuie sa iubim, sa uram, sa construim, sa distrugem.
Insa cine directioneaza acest efort al cautarii? Reusim noi mereu sa construim viziunea necesara ca sa ne conturam pas cu pas drumul dezvoltarii personale si profesionale? Sau ne lasam purtati de vant in directii bizare uneori?
"Ai grija ce-ti doresti pentru ca se poate implini" suna cu o aroma de fatalitate alt citat. Pentru ca se refera exact la aceia care nu constientizeaza suficient incotro sa indrepte lanterna cand cauta.
La urma urmei, tu ce anume cauti de fapt? Stii ce inseamna ceea ce vrei tu?

Nu e de ajuns

Nu e de ajuns sa vrei. Trebuie sa si faci ceva.
Nu e de ajuns sa faci ceva. Trebuie sa faci mai multe.
Nu e de ajuns sa faci mai multe. Trebuie sa faci si mai multe.
Nu e de ajuns sa faci si mai multe. Trebuie sa faci totul.
Nu e de ajuns sa faci totul. Trebuie sa obtii si rezultate.
Nu e de ajuns sa obtii si rezultate. Trebuie sa obtii rezultatele dorite.
Nu e de ajuns sa obtii rezultatele dorite. Trebuie sa pornesti alt proiect.
Nu e de ajuns sa pornesti alt proiect. Trebuie sa fie unul din visele tale.
Nu e de ajuns sa fie unul din visele tale. Trebuie sa visezi in continuare.
Nu e de ajuns sa visezi in continuare. Trebuie sa crezi foarte mult in visele tale.

Cred atat de mult in visele mele incat am ajuns sa nu fie de ajuns tot ceea ce fac.

"Chiar daca esti sigur ca poti sa faci un lucru sau ca nu poti sa-l faci,ai dreptate" H. Ford

• Credem ca putem reusi. Si avem dreptate.
• Credem ca totul e o competitie continua. Si devenim competitivi.
• Credem ca vom putea evolua. Si evoluam continuu.
• Credem ca viata e grea. Si viata devine dificila.
• Credem ca sunt prea multe bariere. Si ne limitam.
• Credem ca putem cuceri lumea. Si reusim.
• Credem ca nu vom mai putea iubi niciodata. Si nu ne mai indragostim deloc.
• Credem ca nu sunt oportunitati. Si nu mai cautam.
• Credem ca undeva acolo, departe, putem ajunge. Si incepem sa parcurgem drumul.
• Credem in noi. Si se ajunge sa creada si altii in noi.
• Nu mai credem in noi. Si ajungem sa nu mai credem nici in altii.
• Credem ca totul e o competitie continua. Si ne lasam dati la o parte pentru ca nu putem avea o mentalitate corespunzatoare.
• Credem ca nu putem reusi. Si avem dreptate.

"Ai castigat, continua; n-ai castigat, continua!!!" Ivan Patzaichin

Sustin atitudinea

Despre motto-uri, retete si dezvoltare personala

Tu ai vreun motto? De ce? Dupa ce te ghidezi de fapt in ceea ce faci? Care crezi ca e rolul unui motto? Eu am avut de mult timp motto-uri. Le-am mai schimbat, am cautat deseori ca in cateva cuvinte sa concentrez cat mai multa intelepciune si viziune si...si...si... Practic, am cautat retete. Am considerat ca TREBUIE sa am un motto. Ca si cum vroiam sa fac un rebranding personal si sa ma prezint in fata celorlalti dar si in fata mea drept o persoana care are un motto. Nu stiam prea bine de ce, nu puteam sa argumentez prea coerent, dar stiam ca vreau sa-mi gasesc un motto. Si am gasit destule (nu-i asa ca cine cauta gaseste?) Care de care mai interesante si mai placute cand le citeam. Imi alegeam un motto dar, dupa un timp, nu-mi mai placea. Ceva se intampla. Si cautam mai departe. Gaseam alt motto, apoi trecea iar o perioada si cautam altceva.

La un moment dat, s-a intamplat ceva. Probabil ca incepusem sa ma maturizez si mi s-a parut clar motivul pentru care eu nu-mi gaseam un motto de care sa zic ca e perfect. Eu incercam sa copiez atitudinile altora. Cautam vorbe spuse de altii, dar spuse din punctul lor de vedere. Lipsea esentialul din acele motto-uri, si anume cum gandesc eu de fapt. Practic, nu ma reprezentau. A urmat bineinteles o perioada in care incercam sa ma intuiesc pe mine. Sa ma cunosc pe mine insumi. Atunci am inceput sa realizez ca de fapt nu exista retete universale. Fiecare e unic prin felul sau de a fi, fiecare trece prin conjuncturi distincte mai mult sau mai putin, are anumiti oameni in jurul sau, anumite oportunitati si, in ultima instanta, fiecare are o anumita experienta si o anumita mentalitate. Si automat, fiecare are propria viziune.

Aici am gasit punctul de plecare privind motto-ul care urma sa ma reprezinte. Viziunea mea. Cum gandesc eu lucrurile. Care e experienta mea, ce am invatat, ce puteam sa mai invat, ce voi putea invata si, mai ales, cum voi putea invata si mai bine.

Initial, am considerat ca asta ma reprezinta si anume "Invat mereu". Dar probabil ca o anumita curiozitate m-a facut sa incerc sa sap si mai adanc. Cred ca intuiam eu ceva. V-a impresionat vreodata cum asa de putina esenta poate aroma asa mult? Mie mi se pare ceva deosebit, plin de subtilitati. De aceea ma atrage uneori arta gatitului. Nu cumva arta aceasta a gatitului este arta de a inventa retete noi si originale? Retete deosebite care sa uimeasca, retete care cuceresc intr-o clipa. Si cuceresc definitiv. Nu exista retete universale dar exista potentialul enorm de a inventa. De a reinventa. De a cuceri.

Cautam si inca mai caut anumite ingrediente pentru reteta mea.

Mi-am dat seama cum pot sa invat cel mai bine. Sa fac ceva si apoi sa-l perfectionez in timp. Sa ma joc, sa caut, sa analizez, sa gresesc, sa ma ambitionez, sa fac, sa aplic ce am invatat ca sa invat si mai bine.

Un motto trebuie sa reprezinte o viziune. Viziunea ta. Viziunea mea. Nu conteaza cate cuvinte are. Conteaza ce e in spate. Toate motto-urile pot suna a clisee pentru altii, insa e important doar cum suna pentru noi.

Eu construiesc mereu. Mai am pana sa construiesc zgarie-nori, am inceput cu castele de nisip si cu drumuri neasfaltate care nu stiu inca unde vor duce. Si ma uit in urma, drumul e plin de gropi, dar e drumul meu. La inceput nici nu stiam cum sa incep. Insa am inceput sa invat sa construiesc cu incredere. Sa pun pasiune. Iar ca sa pun pasiune, trebuie sa o gasesc undeva aici in sinea mea. Si caut. Ca sa stiu cum sa caut, ma educ.

Despre lampi care lumineaza altfel

If you were walking along the beach and you found a magic lamp in the sand, picked it up, rubbed it, and a genie popped out, and that genie said to you: “I am going to give you one big wish. I am going to allow you to do anything with your life that you choose to do,” would you look that genie right in the eye and say, “Genie, get back in that lamp, because I’m already doing it!” ?

(preluat de pe http://www.andreirosca.bookblog.ro/)

Ca sa raspund indirect la intrebarea respectiva, consider ca cel mai nepotrivit lucru care ar putea sa mi se intample acum ar fi sa castig la Loto.

"Un profesor e ca un vanzator, te vinde pe tine tie"

Unul din punctele de plecare in privinta lipsei aptitudinilor si a mentalitatilor sanatoase a noilor angajati il constituie sistemul de invatamant universitar. Sa fiu putin poetic, “ucide spiritul”. Practic, lucrurile nu sunt deloc corelate. Nu exista un sistem de invatamant adaptat la cerintele actuale ale angajatorilor dar si ale studentilor, nu exista un management al informatiilor, nu e mentalitatea pe baza de proiecte individuale, nu se face o cercetare reala ci, in general, se face doar "copiere", creativitatea, initiativa nu sunt incurajata. Se pune mai mult accent pe a memora decat pe a gandi. Practica lipseste. Nu vi se pare ca este un sistem in care marea majoritate se complace in superficialitate si mediocritate, mediocritate de altfel mult sub nivelul totusi decent de mediocritate?

Astfel, proiectele pe care eu le consider necesare sunt cele privind managementul sistemului universitar de invatamant. De exemplu un aspect care mie, cel putin, mi se pare important este ca cei din conducerea facultatilor nu sunt manageri ca si formare profesionala. Sunt profesori care ajung in conducere in urma unor conjuncturi.

Trebuie deci implementat un model de management in sistemul universitar. Un management modern. Insa, reversul medaliei, cu siguranta ca un astfel de sistem de management va avea de infruntat o gramada de probleme foarte mari, in primul rand mentalitatile din sistem, rigiditatea sistemului practic. Sa fac o mica paranteza, sistemul de invatamant se aseamana cu Jurassic Park, in rolurile principale sunt multi dinozauri, insa de data aceasta nu mai e un thriller, e o drama. Studii s-au mai facut, insa abordarea a fost clasica “observam, spunem care sunt problemele in mare insa nu facem nimic practic”.

Lucrurile nu trebuie confundate, masurile trebuie luate la nivel politic sau organizatoric, insa eu ma refer strict la un model de management in sistemul universitar care sa poata fi creat pe baza unor studii aprofundate, a unor colaborari si a unor exemple ale unor institutii.
Nu cumva persoanele din conducerea universitatilor au nevoie de o alta formare, de o alta optica, au nevoie de consultanta personalizata pentru nevoile si specificul activitatii lor?
La un moment dar, intr-un film destul de nou, Lions for lambs, un profesor ii spune celui mai promitator student al sau ceva de genul “un profesor e ca un vanzator, te vinde pe tine tie”.

SUSTIN

Marketing

Iti place marketing-ul? Ai vrea sa stii cate ceva, ca idee, despre acest domeniu, sau ai vrea sa-l studiezi mai in amanunt? Sau nu te intereseaza chiar deloc?

Prima intrebare si ultima ar trebui sa le gandim fiecare pentru ca marketing-ul acesta tinde sa devina o parte esentiala a vietii noastre, din toate punctele de vedere. Ca sa fiu mai explicit, indraznesc putin si afirm ca toti facem marketing. Vrand-nevrand. Acum. Tot timpul. Unii facem marketing bine, altii foarte bine, altii la voia intamplarii. Asta e si una din subtilitatile cliseului "prima impresie conteaza". De fapt, nu e doar un cliseu. E o realitate.

In continuare o sa ma folosesc de niste exemple, sper sa fie cat mai inspirat alese si prezentate. De ce suntem atenti la tendintele modei? Daca nu ne-ar interesa ce e nou, ne-am imbraca oricum. Dar multi dintre noi vrem sa parem in pas cu moda, moderni. Largesc putin conceptul, nu doar ca ne-am imbraca, ne-am aranja. Si cine nu e interesat si se aranjeaza dupa alta logica decat cea dictata de cea comerciala, se promoveaza singur drept o persoana dezinteresata, cu alte valori in minte decat a fi in pas cu moda. Tinuta business nu cumva e o eticheta pe care o cautam intentionat ca sa fim vazuti altfel? Cand ne cumparam o plasma sau un Lcd cu diagonala mare, nu cumva o cumparam mai degraba pt altii, sa vada altii ce ne-am cumparat? Sau, de ce nu, o cumparam si pt noi ca sa vedem noi ce ne-am cumparat, sa crestem in ochii nostrii. Sta in firea noastra sa avem instinctul de a ne afirma. Si chiar ne afirmam. Tot timpul. Dar fiecare in stilul sau. Doar ca, daca am face o analiza, unii s-ar dovedi ca au viziune si strategie insa doar o parte din acestia le si aplica practic, iar altii nu au nicio viziune clara si nici strategie. Sunt haotici. Si rezultatele se vad.
Sa particularizez putin. Un student la inginerie vrea sa se angajeze intr-o multinationala din domeniu dupa absolvire. Doreste o cariera. Pt asta, isi da seama ca trebuie sa se prezinte cu "ceva" la un eventual interviu, sa atraga cumva atentia din multimea de alti absolventi. Si participa la cateva conferinte internationale, invata engleza bine, se descurca bine in facultate, e ambitios, ia bursa, se pune la curent cu noutatile in domeniu, participa ca voluntar in diferite activitati. Isi pune gandurile in ordine ca sa poata sa raspunda clar la orice intrebare, sa nu aiba raspunsuri dinainte pregatite. Studiaza cum trebuie sa se prezinte la interviuri. Isi analizeaza punctele forte, calitatile, ceea ce i-ar placea. Participa de curios la cateva interviuri neimportante. Iar alt student se gandeste doar sa obtina un " servici' " bun dupa absolvire. Dar nu stie cum va obtine. Lasa totul sa vina de la sine, se descurca cum se descurca, nu se gandeste la cum sa-si planifice pasii in viitoarea cariera, nu se gandeste ce i-ar placea sa faca, ce ar vrea sa invete, cum i-ar placea sa fie viitorul loc de munca, termina si facultatea si, cumva, apare oportunitatea unui interviu la care participa alaturi de studentul de dinainte.
Cine crezi ca va lasa o impresie mai buna? Primul student care a vrut sa devina un absolvent interesat de cariera sa, care se implica, care vrea sa invete, sau celalalt? Primul a stiut ce vrea, si-a stabilit pasii si a actionat in consecinta. A invatat cum sa se prezinte. Al doilea, n-a stiut prea bine ce vrea. N-a avut un obiectiv clar decat partial, nu si-a facut o strategie. Probabil nu va lasa o impresie prea buna. Acum, prin prisma a celor spuse mai sus, gandeste-te putin la cei 4 P in marketing (Product, price, place(distribution), promotion). Cine e produsul? Evident studentul. Care e pretul? Ceea ce e investit in respectivul produs (increderea in sine, munca, orele petrecute analizand si studiind, meditand). Care e piata(place)? Multimea de absolventi care isi cauta loc de munca. Ce inseamna promovarea? Discutia la interviu fata in fata cu angajatorul, modul cum se prezinta, cum vorbeste, cum isi pune in evidenta bilele albe. In concluzie, cine crezi ca face marketing mai bine si de ce, care dintre cei doi studenti?

In alta ordine de idei http://www.quicksprout.com/2007/10/24/the-difference-between-marketing-pr-advertising-and-personal-branding/ Dar parca de multe ori ne promovam destul de bine, insa obiectivul e doar sa fim "cumparati", serviciile ulterioare sunt puse in planul secund si ajungem deseori prin a ne pierde "clientii", care aleg sa "cumpere" altceva, care pare a fi mai util. Sau macar e astfel promovat.
Oricum, importanta e ideea. Si acest marketing pe care il facem zi de zi ne contureaza brand-ul nostru. Ne pozitionam usor-usor. Practic, ne construim brand-ul zi de zi. Il perfectionam. Sau nu. Ne adaptam si evoluam. Sau nu. Ne diferentiem. Sau nu. Alegerea e doar a noastra. Si va fi mereu alegerea noastra. Deci, facem rebranding sau nu?

SUSTIN

Slabiciunile

In ultima vreme cel putin, avem ocazia mereu sa ne aratam fel si fel de slabiciuni. Si de fapt nu avem incotro. Pentru ca viata noastra, viata asta moderna, e in asa fel incat limitele noastre par mai evidente ca oricand. Si astfel apar si slabiciunile. Probabil ca cineva foarte atent la aceste aspecte dar si foarte rabdator poate scrie o carte despre acest subiect. Insa nu ar fi o carte gen "10 pasi ca sa obtii succesul",sau "Cum sa faci sa devii o persoana cu influenta" etc. Pentru ca astfel de carti se bazeaza exact pe slabiciunile noastre, pe complexele pe care le creeaza insasi societatea prin diversitatea de modele pe care le promoveaza. Si sunt atatea modele, atatea mesaje promovate, atatea atitudini in viata de zi cu zi de care ne lovim, pe care le observam vrand nevrand incat lucrul acesta ne dezorienteaza. Si dam dovada de atatea slabiciuni, din toate punctele de vedere, de la religie la prejudecati privind sexul, de la sentimente confuze la extremism bizar dar si feroce. Cu adevarat ca ultimele decenii dar si urmatoarele constituie un adevarat test de maturitate pt noi oamenii.
Vrem sa parem cat mai puternici, sa aratam ca ne maturizam, incercam sa dezvoltam liderul din fiecare ca sa schimbam lumea, punem prea multa baza pe aspectul financiar dar astea nu sunt decat aparente care ascund multa confuzie, neliniste in cazul multor persoane...ca si cum am alerga printre zei fara sa stim la care sa ne inchinam...Si una dintre cele mai mari slabiciuni e ca de multe ori uitam de noi, de ceea ce ni se potriveste, de ceea ce ne dorim, de ceea ce ar trebui cu adevarat sa facem. Ritmul vietii e atat de alert, incat alergam dupa fel si fel de iluzii, dar parca fugim de noi insine. E timpul sa ne regasim, sa ne construim identitatea cum trebuie, nu din reclame sau din replici din filme ori versuri din videoclipuri. Sa fim responsabili!!

Revin

Revin dupa...nu fac calculul, insa a trecut mult timp de cand nu am mai scris pe vreun blog. Acesta e noul meu blog, am preluat de pe vechiul blog ce am considerat ca era mai reprezentativ si ce mi-a placut mie in mod deosebit. Acest blog vreau sa fie in continuare o reflectare a gandurilor si parerilor mele si nu un pretendent la pozitii fruntase in diverse clasamente ale blog-urilor.
Revin de asemenea asupra unei placeri pe care vreau sa o conturez cat mai bine in anii urmatori si anume faptul ca imi place sa scriu. Motivatia e una clara pentru mine: vreau sa ma dezvolt mereu, continuu, sa trec prin toate etapele ca sa ajung sa pot sa-mi exprim punctele de vedere clar.
Revin pentru ca vreau sa caut in continuare evolutia continua, sa caut atitudinea constructiva si pozitiva. Si cred ca e o singura solutie, si anume sa pornesc de aici si de acum si sa ma maturizez cu fiecare ocazie, sa fac din fiecare lucru mai marunt sau mai important o oportunitate ca sa invat si apoi sa aplic ce am invatat ca sa invat si mai bine.
Revin asupra unui citat pe care l-am citit mai demult:"Daca eu am un leu, altcineva are tot un leu si facem schimb, la sfarsit fiecare vom avea tot un leu. Dar daca eu am o idee, fac schimb cu cineva care are alta idee, apoi fiecare vom avea cate 2 idei."
Revin asupra ideii pe baza careia am pasit in lumea blog-urilor, deoarece imi privesc blog-ul drept un proiect pe termen lung. Astfel, trebuie sa invatam sa avem toti puterea de a schimba. Sa invatam sa avem mintea deschisa.

Politica strutului

Inainte ziceam ca nu o sa inteleg niciodata ce e cu politica strutului. De fapt, poate ar trebui sa zicem “tactica” in loc de “politica” pt ca ultimul cuvant e cam sofisticat. Oare? Oricum… Probabil stiti ce se spune ca face un strut cand se sperie. Baga capul in pamant…si asteapta. Poate de aceea strutii sunt considerati, metaforic, personaje care vad ca iesire eventuala din situatii incordate fuga de responsabilitate. A dracu mentalitate. In fine...

Una din celebrele “culmi”, mai exact culmea nesimtirii (in varianta Animal Planet) e sa sperii un strut pe asfalt. Si cum peste tot o sa se construiasca autostrazi se anunta vremuri grele. Dar si autostrazile astea sunt cu povestile lor, in ceea ce priveste organizarea licitatiilor si mai ales banii cheltuiti. Urmeaza povestile politicienilor, apoi povestile prezente in mass-media. In sfarsit, apar povestile povestite, adica ce parere are fiecare, omul de rand mai exact.

Si din poveste in poveste, dam constant peste politica asta a strutului, chiar daca locul strutilor e luat de altii. Altii, de fapt multi, care se fac ca nu vad nimic, mai mult chiar, baga capul undeva sau isi baga cine stie ce in cap doar ca sa aiba scuza ca nu vad ce e asa rau in societatea asta. Ori nu inteleg cu adevarat subtilitatile lucrurilor. Doar ca, la fel cum poate pati strutul speriat pe asfalt (nu mai folosesc autostrada, nici macar bulevard, sper ca unii dintre voi au inteles), dupa ce ca nu mai poate evita ceea ce il speria, sa nu cumva sa nu mai poata evita nici macar vreo masina cu steagul UE. Dar masinile astea au nevoie de carburant, care e si el cu povestile lui si tot asa…

Puterea de a schimba

Stii ca e un lant al slabiciunilor in orice lant muntos?
Lipsa de educatie, atitudine indiferenta, lipsa de responsabilitate, toate se aduna si lasa in urma gunoaie si diverse resturi care nu sunt biodegradabile dar care influenteaza negativ natura, fauna si flora. In continuare, marea majoritate a celor care vin dupa si gasesc aceste gunoaie le considera ca pe ceva specific, dau vina pe cei dinaintea lor si ce fac practic? Lasa si ei in urma gunoaie, scuzandu-se astfel prin gesturile celor dinaintea lor si dand dovada de un fel de orgoliu neinteles "daca altii au lasat eu de ce sa nu las? Si de ce sa strang ce au lasat ei in urma?" Si grup dupa grup, gunoaie dupa gunoaie. False regrete, nimic concret.

Nu arunc acum asupra autoritatilor aceasta problema. Chiar daca la prima impresie s-ar spune ca nu-si dau interesul, e clar ca alta e de fapt problema. Noi, turistii. Ne trebuie amenzi ca sa ne dam seama ca nu e bine sa aruncam gunoaie? Daca nu e nimeni sa ne verifice, inseamna ca nu avem nicio responsabilitate, ca ne permitem orice? Si nu in ultimul rand, ne place cand ajungem intr-un loc si gasim gunoaie gramada? E chiar asa de greu sa avem un simplu sac de gunoi sau o punga si sa adunam gunoaiele si resturile? Una peste alte, in general resturile sunt ambalaje, sticle goale, conserve goale, deci nu neaparat greutatea ar fi o problema. Iar o plasa normala ca si marime in general e suficienta pentru un grup de cateva persoane.

Ce e cu mentalitatea asta de turma? Cineva face mizerie si apoi restul dupa el ii urmeaza exemplul si arunca vina pe cei dinaintea lor. Si ceea ce probabil e tragic, dubios, dar care subliniaza aceasta mentalitate de turma e faptul ca in alte zone montane, probabil si din alte tari, unde nu sunt aruncate gunoaie, e posibil ca aceia care au aruncat la un moment dat gunoaie in zonele unde si-au permis sa arunce acolo nu arunca, pt ca acolo exemplul e altul, dar ar fi si mai grav sa mai si afirme "ca numai la noi e asa" si apoi se intorc aici, nu se intorc insa cu alta atitudine, nu invata nimic si nici nu-i sfatuiesc pe altii, arunca in continuare si afirma iar "ce frumos e in alta parte, numai la noi sunt gunoaie". Chiar credeti ca nu e posibil asa ceva?

De la un anumit nivel, lucrurile se schimba insa. Cei care urca sus pe munti, care fac drumetii strabatand crestele, atingand varfurile, sunt altfel. Acolo gasesti mult mai rar gunoaie. Ei au alt respect, alta atitudine. Ei stiu ca muntele iti ofera multe lucruri de neuitat, iar inaltimile iti ofera amintiri si senzatii pe care nu le intalnesti nicaieri altundeva. Nu e lux, te deconectezi de lume putin, esti doar tu in natura. Esti doar tu cu tine. Si pt ca acolo nu ajunge oricine, e un respect reciproc. Primesti ceva deosebit si oferi la randul tau ceva deosebit. Te oferi sa nu lasi nicio urma. Niciun gunoi. Pare banal, dar e cel mai important serviciu pe care il poti face naturii. Nu o ranesti.

Muntele ofera ceva ce nu gasesti in nicio alta parte. Ofera un drum catre varf. Catre varfuri. Ofera o educatie a efortului concentrat, a perseverentei, filozofia pasilor mici dar siguri. Ofera o perspectiva asupra lumii. De la inaltime. Te face sa-ti doresti sa ajungi in varf mereu, chiar daca drumul e greu. Te face sa-ti doresti sa ajungi si mai sus. Te face sa-ti doresti sa te intorci acolo sus pe munti. Te face apoi sa cauti inaltimile si in sinea ta. Sus, pe varf, nu ajunge oricine. Insa tu ajungi. Ajungi cu siguranta. Ajungi obosit, dar se merita. Face cat toti banii din lume. Ai senzatia aceea ca ai trecut prin toate greutatile, ca ti-ai intarit putin caracterul. Si ai in jurul tau oameni care simt exact aceleasi lucruri ca si tine. Ajungand acolo, esti altfel. Te schimbi iremediabil. Esti cu picioarele pe pamant dar cu capul in nori. E o vorba: "pamantul e jos, cerul e sus si scara e doar inauntrul nostru". Si astfel, iti construiesti altfel povestea. Urmezi alt fir epic. Te plasezi pe alta traiectorie. Te schimbi. Refuzi lantul slabiciunilor.

Ca sa ajungi in varf te folosesti, printre altele, mai mult sau mai putin, si de exemplele pe care le vezi pe drum. Si in drumul spre varf, nu se arunca gunoaie. La inaltime, nu se arunca gunoaie. Pentru ca numai un anumit gen de oameni ajunge acolo. Cei care se respecta pe sine dar care respecta si natura. Si tu cu siguranta poti sa ajungi acolo. Si la sfarsit, te vei vedea mai bogat cu cea mai frumoasa experienta din viata ta, dupa ce ai atins varful. Vei fi altfel, vei fi fericit. Nu vei arunca gunoaiele, si atunci cand vei fi pe drumul de intoarcere, vei incepe sa aduni gunoaiele pe care le intalnesti in cale. Va fi un instinct dobandit, natural, tare ca aerul de munte. Te vei schimba pe tine insuti si apoi vei schimba putin si lumea. Tu putin, altul putin si tot asa, pana cand lantul slabiciunilor va deveni lantul puterii de a schimba, al puterii exemplului. Fii un exemplu intai pentru tine si apoi vei fi, in mod natural, un exemplu si pentru altii. Respecta-te pe tine si vei respecta si pe altii, dar vei respecta si natura.

Trebuie sa avem toti puterea de a schimba.


Acest post este o parte dintr-un articol scris de catre mine, articol care este inscris in concursul Naturalist. http://www.naturalist.ro/turism-si-mobilitate/puterea-de-a-schimba-1/.

Sexualitatea

De ce se promoveaza atat de mult sexualitatea? Mai mult ca sigur e o strategie de marketing, pana la urma sexul se vinde extrem de bine, insa nu cumva am intrat intr-un cerc vicios? E din ce in ce mai bine conturata aceasta situatie in care se vand si se cumpara iluzii incat acest lucru ii dezorienteaza complet pe multi. Vrem sa fim mai deschisi, sa aratam sa suntem adaptabili si ca avem o latura sexuala bine conturata a personalitatii noastre dar reusim deseori sa aratam doar ca incepem sa fim...foarte frustrati.
Consider ca acest aspect, legat de sexualitate, e foarte important intr-o relatie. Adica trebuie abordat cum trebuie. Si lucrurile nu se invata din reviste sau carti, decat poate pana la un nivel (depinde de ce e scris si cum e scris dar mai ales de cel care citeste), de acolo trebuie alte ingrediente, totul incepe sa sune a "bucatarie" sofisticata tocmai pentru ca lucrurile sunt pline de subtilitati si de detalii minore dar totusi esentiale.
De asemenea, sexualitatea e foarte importanta si pentru societate. Face parte din viata noastra de zi cu zi. Dar fiind foarte important nu inseamna ca ceea ce conteaza e doar cantitatea prezenta in toate formele de promovare. E vorba de o intreaga educatie legata doar de sexualitate care totusi pare ca lipseste si nu e bine.
Pentru noi romanii lucrurile sunt putin diferite. Am fost pana nu demult traditionalisti, foarte conservatori, am avut unele prejudecati conturate in timp si in cativa ani am cunoscut brusc alta lume, multe alte idei, libertate deplina. Am cunoscut dar nu am inteles. De fapt, inca nu am asimilat. Si o sa mai dureze ceva timp sa intelegem. Poate ca nu suntem inca pregatiti pt multe lucruri in ceea ce priveste sexualitatea. Suntem prinsi undeva, pe de o parte, intre prejudecati legate de lumea parintilor nostri, doar crestem alaturi de ei multi ani exact cand isi pun amprente definitive asupra noastra, iar de pe cealalta parte sunt influentele din alte societati unde e prea multa libertate in ceea ce priveste sexul. Si a inceput un fel de goana nebuna, e un tip de competitie ciudata pe care o sa putem sa o definim concret abia peste un timp.
In plus, parca avem acum chiar o noua prejudecata in ceea ce priveste sexul: sa fim deschisi. Suna paradoxal, dar facem toate eforturile sa parem deschisi la capitolul acesta. Cat o sa mai treaca ca societatea sa stie sa ne ofere directiile potrivite si noi sa invatam sa ne educam singuri, o sa vedem noi singuri la momentul potrivit.
Pana atunci, hai sa ne gandim si la ce e bine pentru noi insine. Dar sa ne gandim cu responsabilitate si cu realism.

Educatie

IN PRIMUL RAND, SUSTIN CAMPANIA

Totul porneste de la educatie. Insa de la educatia privita intr-un mod mai complex, pentru ca nu e vorba doar de educatia intalnita in gradinite sau in scoli, in facultati sau in carti. E vorba si de educatia de zi de zi pe care o primim din partea societatii. Si mai ales cum ne educam noi singuri, cum folosim educatia primita din partea societatii.
Insa multi in loc sa se orienteze catre un stil anume, datorita acestui mod de viata asa-zis al mileniului III care promoveaza atatea idei si stiluri, se dezorienteaza. Si nu se mai educa singuri, se lasa educati in diverse moduri. Pe unii ii educa televizorul, pe altii revistele, pe unii manelele sau industria porno (cine stie...) si tot asa.
Astfel, in loc sa ne construim fiecare propria personalitate asa cum trebuie, multi avem personalitati asemenea colilor de hartie pe care lipesti bucati de ziar rupte. Franturi...asa poate fi caracterizata viata in cazul lor. Nu au personalitati bine conturate, nu se regasesc.
Tocmai de aceea e foarte importanta educatia, care trebuie insa sa depinda si de fiecare in parte. Intr-un fel educi un student ca sa invete sa aiba o cariera in domeniul finantelor publice si altfel educi un adolescent sa invete sa abordeze o relatie. Si in alt mod se educa singur un tanar absolvent sa invete sa faca fata problemelor inerente.
Sa ne educam fiecare asa cum trebuie ca apoi sa educam societatea asa cum trebuie. In felul acesta la un moment dat o sa stim sa educam si copiii sa gandeasca altfel, fara sa se mai piarda prin baruri sau frustrati ca nu le dau parintii bani suficienti sa se distreze.
Consider ca acesta e cel mai important lucru in ceea ce priveste educatia, sa invatam sa fim stapani pe noi insine si responsabili.

Manelele

Manelele sunt, chiar daca unii nu o sa recunoasca, o parte a culturii societatii romanesti din ultimii ani. Intrebarea buna legata de acest aspect este: Care parte a culturii societatii romanesti o reprezinta manelele?
Problema cea mai mare cu manelele nu o reprezinta faptul ca nu e tocmai o muzica de foarte mare calitate. Problema este ca manelistii si ceea ce canta ei in versurile lor au devenit modele pentru multi, in majoritate copii, adolescenti, tineri, care in loc sa-si aleaga modele potrivite in viata, se lasa dezorientati de acest stil de muzica. Si se lasa dezorientati pentru ca manelele promoveaza un stil de viata ce pune accent pe niste valori false.
Peste cativa ani poate se va spune ca manelele si toti cei implicati in acest fenomen au stricat aproape o generatie intreaga, tocmai pentru ca si-au lasat si inca isi lasa amprente asupra mentalitatilor. Iar mentalitatile trebuie sa fie echilibrate si sanatoase ca persoanele, dar si societatea, sa poata evolua in timp.
Pana la urma, societatea noastra fiind una care inca nu si-a regasit in totalitate identitatea dupa o jumatate de secol de izolare in comunism si apoi dupa 17-18 ani cand s-au schimbat foarte multe intr-un timp atat de scurt, a lasat loc pentru asemenea aspecte ale culturii nostre, ale societatii noastre care, sa nu uitam, e intr-o continua schimbare. Probabil ca manelele vor fi considerate ca un efect intermediar al dezvoltarii noastre ca societate si e de asteptat ca in timp sa ne cizelam, sa invatam sa abordam altfel asemenea modele false care dezorienteaza societatea.
De acum inainte trebuie sa invatam sa ne regasim, sa ne dezvoltam identitatea atat ca oameni cat si ca societate pe baza unor valori puternice si bine structurate din punct de vedere intelectual, social, cultural, economic, profesional.

Ce visez sa fac

Asta nu e o reteta. E doar o optica mai copilaroasa si visatoare. Nu e o fila dintr-o agenda la sectiunea MUST sau CE AM DE FACUT. Sunt doar ganduri care ma fac sa zambesc. De aceea am si ales sa le scriu.

-mă voi trezi în fiecare dimineaţă gata să încep o nouă zi cu zâmbetul pe buze dar uneori nu mă voi grăbi să mă ridic din pat ci voi prefera să mai stau puţin timp si sa lenevesc;
-voi scrie uneori, rar, cate o poezie uneori chiar dacă în momentul respectiv voi fi fericit sau puţin trist;
-o să ascult uneori cu mare atentie ce au de spus persoane necunoscute, ce au pe suflet si o sa ma straduiesc sa le inteleg;
-o să spun uneori vreunei persoane necunoscute ce gandesc, ce am pe suflet;
-o să mă duc prin parc şi o să-mi cumpăr dacă o să am poftă vată pe băţ;
-uneori o să mănânc câte o prăjitură în vreo cofetărie;
-o să învăţ să gătesc;
-când o sa fiu ganditor o să mă plimb singur;
-când o să dorm după-amiaza o să-mi opresc telefonul;
-o să învăţ să dansez;
-o să dansez chiar dacă deocamdată nu prea ştiu;
-din când în când o să mă duc undeva unde n-am mai fost, chiar dacă e vorba de un muzeu, un alt oraş sau doar un simplu bar;
-o să-mi placă să cunosc oameni noi;
-la televizor o să mă uit doar la filme bune şi la unele meciuri de fotbal;
-o să-mi placă la nebunie să stau multe ore studiind, chiar dacă o să fie astfel şi nopţi nedormite, pentru a evolua;
-o să-mi placă la nebunie fiecare moment petrecut alături de prieteni, de familie, de iubită, de colegi;
-o să-mi placă la nebunie să cumpăr cateodata pentru iubita mea cel mai frumos buchet de flori;
-uneori o să fur pentru ea vreo floare;
-o să mă îndrăgostesc de iubita mea în fiecare zi;
-nu o să renunţ niciodată la visele mele;
-peste câţiva ani o să fac un film, pentru că la un moment dat am visat sa fiu regizor;
-o sa scriu uneori pe blogul meu pt ca mi-am dorit sa am un blog care sa reflecte parti din personalitatea mea;
-o să cred în mine indiferent de situaţie;
-vreau să învăţ să schimb lumea în bine cu toate ca nu o sa reusesc niciodata la scara mare, poate doar sa schimb cateva persoane;
-uneori o să spun foarte multe glume;
-alteori o să fiu foarte serios;
-îmi place foarte mult idea de a-mi construi viaţa aşa cum vreau;
-o să fiu foarte atent cu gandurile mele, acestea creeaza si intretin spiritul;
-o sa caut pasiunea in ceea ce fac;
-cred ca e esential a avea forta, determinare si pasiune;
-o să-mi fac câteva cd-uri cu melodiile preferate;
-o să-mi fac câteva cd-uri cu filmele preferate;
-o sa ajung candva departe, dar inca nu stiu ce inseamna asta;
-o sa fiu atent sa-mi las amprente pozitive asupra oamenilor cu care intru in contact;
-o sa fiu atent sa selectez ce e nevoie ca altii sa-si lase amprente pozitive asupra mea;
-stiu ca o sa cuceresc lumea dar inca nu stiu cum o s-o fac, cand, cu cine si ce inseamna asta;
-o să fac din ce in ce mai multe cu zâmbetul pe buze.