2009

Ne imaginam ca va fi altfel. Sau nu ne mai imaginam nimic. Avem o energie enorma in noi. Sau am obosit de mult. Asteptam minuni. Sau le cream singuri. Pentru ca minunile...noi suntem!!

Avem planuri. Sau nu avem. Avem idealuri. Sau le-am pierdut de mult.
Putem gasi 2009 motive ca sa reusim sau 2009 scuze ca sa nu reusim. Tu ce alegi?

Dincolo de conjuncturile specifice fiecaruia in parte, exista mai mult sau mai putin libertatea de a alege. Dar exista!
Cu ce ganduri vrei sa te delectezi fix peste 1 an? Cu ce amintiri despre 2009?
Eu vreau sa lupt. Pentru dezvoltarea personala si profesionala continua. Si imi voi purta razboaiele departe de ochii lumii. O sa reusesc in 2009? Voi trage linie peste fix 1 an, insa stiu ca cele mai multe lucruri o sa le invat pe parcurs. Sau, cel putin, voi avea ocazia sa invat.

Lumea se schimba

Si noi ne schimbam. Mai degraba "devenim" decat "suntem". Insa ce ar trebui sa facem? Sa ne schimbam in directia in care merg lucrurile sau dimpotriva sa ne alegem alta cale, mai neconventionala poate? Indiferent ce varianta am alege, e evident faptul ca trebuie sa intelegem aceste doua variante, ceea ce implica, ceea ce inseamna, ce perspective ofera, si nu in ultimul rand ce personalitate avem si ce dorim de la viata. Adica sa avem pareri conturate, ce pot fi argumentate.


Schimbarea...implica un aspect delicat. "Inainte de a-ti schimba parerea asigura-te ca ai deja una!"spunea un anume Albert Brie. Insa multi suntem superficiali. Moi, fara a gandi incotro ne indreptam. Diversitatea aceea haotica ne face sa ne pierdem busola.

Incertitudinile guverneaza viata politica, sociala, economica, chiar si pe cea culturala, toate acestea privite la nivel general, mondial. Lumea nu se va schimba pentru ca Obama a fost ales sa fie presedintele SUA. E mai degraba invers, si anume ca Obama a fost ales pentru ca lumea se schimba. Si se va schimba.

Se anunta o geopolitica multipolara, conturata clar peste 15-20 de ani. India, China, se pare ca au inceput sa cucereasca lumea usor dar sigur. La nivel putin mai spiritual,se poate spune ca intotdeauna au fost doua tabere: Occidentul vs. Orientul. Daca Occidentul a fost in prim plan mai mereu, se pare ca lucrurile se vor inversa. Sau cel putin, se presupune.

Aspectele multipolare nu tin numai de geopolitica. Ci si de viata sociala si culturala. Spiritul poate va ajunge sa fie cel mai de pret bun in ceea ce priveste omul ca si persoana. Viziunea personala, strategiile personale, modul cum fiecare isi deseneaza viata.

Poate ca ne trebuie alte teluri decat cele pe care le stiam pana acum.

Ce anume e nevoie sa schimbam? Nu cumva am ajuns aproape de "falimentul" societatii, dar societatea privita in forma actuala? "Nu poti schimba destinatia peste noapte dar iti poti schimba directia" spunea Jim Rohn.

Lumea se schimba pentru ca noi ne schimbam sau noi ne schimbam pentru ca si lumea se schimba?

"Ironia este oxigenul omului de spirit" Vasile Ghica

Cati dintre noi stiu sa fie ironici? In adevaratul sens al cuvantului. Daca ironia ar trebui sa fie o arta, caterinca de zi de zi de care avem parte ce e de fapt? Am citit un citat spus de un anume Steven Wright despre care eu am parerea ca poate exprima intr-un mod original exact diferenta dintre ironie si caterinca "Este o diferenta foarte mica intre a pescui si a sta pur si simplu pe mal ca un idiot".


Nu stim si nu asta ar fi marea problema, ci mai ales faptul ca nu invatam. Ca nu vrem. Ca nu ne deschidem mintea.


Ne plafonam ca societate. Ne pierdem in clisee. Ne-am pierdut de mult viziunea. Cati dintre cei care au votat au avut argumente clare prin care sa-si sustina optiunile? Asta ca simplu exemplu despre mentalitate. Am intrat intr-un cerc vicios.

Deci cum putem rezolva problema asta de geometrie? Oameni cu cap patrat intra intr-un cerc vicios. In televiziune parca ar fi oameni angajati de pe la gogoserii. Altfel nu-mi explic de ce se vand atatea gogosi la tv fara sa fie neaparat ora de teleshopping. Insa peste tot ambalaje. Ambalaje frumoase, atent studiate, dar ambalaje goale practic. Si sunt atat de multe astfel de "ambalaje" la tv de parca ar fi ghena de gunoi corespunzatoare ambalajelor.

Intrati intr-o librarie si cautati o carte ca s-o cumparati. Aveti toate sansele sa cumparati coperti nu carti. Iar reclamele sunt bizare, cel putin din cate am vazut eu. Daca vreau sa mananc o ciocolata ar trebui sa-mi fie frica de leul ala feroce ce poate sa apara de oriunde? Sau daca vreau sa beau un suc ar trebui sa sar pe blocuri?

Vreau sa cumpar un cuptor cu microunde insa acesta e promovat avand o tipa fotomodel langa el. Pai eu il cumpar ca sa incalzesc ceva mancare, nu stiam ca pot sa "incalzesc" si tipele cu el. Era cumva tipa bronzata? Sper ca nu s-a bronzat la microunde...Acum am inteles de ce totusi tipa asta nu tine cuptorul in brate. E prea greu, nu-i asa? Si ea asa slabuta...daca ar pune o tipa mai plinuta ar scadea vanzarile...Iar vinul...e promovat mai nou de parca ar fi produsul premium al sex-shop-urilor. Bineinteles acela rosu. Pai sa promoveze in aceeasi nota si tirbusoanele. Posibil slogan "Tirbusonul - pentru senzatii extreme". In schimb cafeaua ajuta la personal rebranding. Bem cafea si ne schimbam instantaneu. Pai daca beau cafea de 2-3 ori pe zi, inseamna ca seara am deja personalitate multipla.

Exemplele pot sa continue dupa ce ma mai uit la tv data viitoare. O sa-mi iau un carnetel special pentru reclame interesante. Si din post in post va incepe "aventura". Deocamdata insa,
ma amuz. Uneori. Insa e serioasa problema. Viata de zi cu zi parca a ajuns doar o caterinca ieftina, superficiala, bizara, banala...Ca in citatul de mai sus, stam pe mal...si admiram pescarii care ne arata diverse moduri "spectaculoase" de pescuit. Insa nu cumva noi suntem cei pescuiti?? Ne lasam suciti de promovarea asta incredibila. Ne-am pierdut de mult valorile si acum....acum ne vinde tv-ul iluzii...E un vers "suntem sclavi care si-au cumparat stapan"...

Nu in ultimul rand, recomand o carte (nu o coperta): Francois Brune "Fericirea ca obligatie".

2008

Aproape s-a terminat. Insa cum a fost acest an? Cati oameni atatia ani diferiti...pentru ca acest an a fost diferit pentru fiecare. Pentru tine cum a fost de fapt?

2008 a fost pentru mine inainte de toate anul inceputului carierei profesionale. S-a incheiat o etapa si a inceput alta.

Am inceput undeva la baza partiei de schi de la Straja. Am continuat cu interviuri pe la Bucuresti, cu participarea la o conferinta internationala la Timisoara, licenta a trecut parca prea usor si curand a urmat angajarea. In continuare, in paralel cu job-ul meu am inceput o colaborare. Asta ca sa dau reperele principale ale acestui an.

Si probabil ca il voi incheia in acelasi loc in care am inceput. Cerc vicios? In niciun caz NU.
Au fost momente de orice fel. Esecuri, succese. Munca, timp pierdut. Drumuri.
Insa, consider ca m-am schimbat mult de tot. De fapt, am inceput sa ma schimb mult de tot. Pentru ca de fapt te schimba multe lucruri. Sa ai vise si sa le pui in aplicare, adica sa ai initiativa sa trimiti e-mail-uri la multe firme si din aceste firme sa-ti raspunda o parte, care te cheama la interviuri. Interviuri in urma carora obtii job-uri. Chiar daca le refuzi la un moment dat, prinzi incredere in tine. Si-ti deschizi mult mintea. Iti finisezi putin atitudinea. Te schimbi. Sa ajungi sus pe munti iar te schimba. Drumul, efortul acela, apoi privelistea....astea toate lasa urme. Nu mai esti la fel. Vrei sa ajungi mereu sus. Apoi si mai sus. Mult mai sus.
Dar, mai ales, singura persoana care te poate schimba esti tu. Restul, tot ce e in jurul tau, sunt eventual doar motive. Simple motive.

2008 a fost cum a fost pentru mine pentru ca asa am ales eu sa fie. As da timpul inapoi? Categoric NU. Cu bune si cu rele, mergem inainte. Puteam mai mult? La cum gandesc lucrurile acum, puteam mult mai mult. Si cu asta cred ca am aflat cum o sa fie 2009 pentru mine.

90

Am vrea sa schimbam ceva in bine. Dar nu stim intotdeauna de unde am pornit. Sau unde vrem sa ajungem. Ne incanta modalitatile de promovare a valorilor si culturilor specifice, modalitati care sunt folosite in cadrul altor societati. In ceea ce ne priveste insa, noi cum ne promovam?

Aniversarea Marii Uniri se intampla sa fie in contextul unei Mari Crize. Si nu ma refer numai la criza economica. Ci si la o criza de atitudine, de mentalitate sanatoasa. Am asteptat ziua aceasta mai degraba prin prisma faptului ca avem liber marea majoritate dintre noi. Dar maine vom uita.

90 insa nu e ultimul minut al vreunui meci. De fapt, totul e mai mult decat un meci. Mult mai mult.

Pana la urma, viitorul trebuie sa insemne o alta optica. Pentru ca multi asteapta doar fluierul de final. Au obosit de mult.